De-acum temele moțiunii de cenzură sunt cunoscute. După cum spunea și Victor Ponta, cele trei motive pentru care opoziția vrea să doboare guvernul sunt: (1) procedura dubioasă pe care Guvernul României o practică pentru a înstrăina resursele energetice ale națiunii (2) modul în care banii publici sunt folosiți de pentru a cumpăra sprijinul politic din partea unor primari și președinți de consilii județene și (3) înființarea unei facultăți la cererea UDMR, care condiționează în acest fel sprijinul ce-l acordă actualului guvern.

Citind comunicatele de presă despre acest subiect, mărturisesc că nu sunt foarte încântat de selecția de greșeli pe care opoziția o reproșează puterii. Nu aș vrea să fiu greșit înțeles ! Fiecare dintre cele trei teme propuse este un motiv de acțiune politică, mai ales că reprezintă agresiuni inacceptabile ale statului împotriva cetățeanului.

Cu toate acestea, din moțiune lipsește ceva și asta mă nemulțumește profund!

Mă refer la faptul că săptămâna trecută, guvernul Ungureanu a decis limitarea la 15 % a cuantumului despăgubirilor ce pot fi acordate de stat în cazul retrocedărilor. Această decizie mi se pare a fi cea mai odioasă dintre toate deciziile guvernelor ce au administrat România după sfârșitul războiului, chiar mai odioasă decât naționalizarea din 1948, urmată 1950 de confiscarea tuturor imobilelor deținute de cetățeni în 1950 și apoi de celebra „cooperativizare”, o măsură ce a mascat confiscarea proprietății țărănești. Dacă în acea perioadă acțiunile statului împotriva proprilor săi cetățeni erau „justificate” de orânduirea comunistă ce tocmai fusese impusă, acum nu mai poate exista nicio justificare. Și nu mă gândesc la așa-zisul liberalism ce ar călăuzi acțiunea guvernanților – știm că sunt doar niște impostori ! – dar trăim o altă etapă a istoriei și suntem țară membră a Uniunii Europene. Astfel de samavolnicii nu mai pot fi promovate de un guvern ce se pretinde democratic și nici acceptate de o națiune ce se crede conștientă!

Prin acest act normativ, guvernul Ungureanu nu doar consfințește hoția făcută de comuniști în 1950. Mai mult decât atât, o întărește și o confirmă.

Culmea motivației ne este oferită de dna. Dorina Danielescu,  șefa Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Dânsa spune cu desăvârșită nonșalanță că „atât își permite statul să aloce”. Altfel spus, statul nu mai are bani pentru despăgubiri și este nevoit să aloce foștilor proprietari sume mai mici decât cele cuvenite.

Aici se cuvine să remarcăm două aspecte. În primul rând, nimeni nu mai scoate o vorbă acum despre valorile pe care statul și-a permis să le naționalizeze atunci! Din 1948 și până în 1989, statul a deposedat de proprietăți milioane de români, de cele mai multe ori folosind împotriva acestora forța brută. Atunci nu se punea problema vreunei limitări, ci dimpotrivă …  În al doilea rând, faptul că statul nu mai are bani pentru despăgubiri nu poate fi o scuză. Așa cum unui hoț prins i se cere restituirea bunurilor furate, tot așa statul trebuie obligat să restituie tot ce și-a însușit pe nedrept.

Iată de ce cred că dacă tot se vorbește de o nouă moțiune, atunci ea trebuie să se refere neîntârziat la acest atac fără precedent pe care guvernul Ungureanu îl comite împotriva proprietății private. Altfel, în drumul nostru către comunismul de secol XXI, vom mai face încă un pas, ținuți de mână de domnul prim-ministru.