2013 03 Nicolae MischieEliberarea lui Adrian Năstase și spectacolul aferent acesteia face ca un alt eveniment să treacă aproape neobservat. Este vorba despre condamnarea la închisoare cu executare a unuia dintre cei mai foști influenți baroni locali: Nicolae Mischie, fost președinte al Consiliului Județean Gorj. Stând strâmb și judecând drept, mi se pare chiar o nedreptate: Adrian Năstase a beneficiat de o maximă mediatizare și de urmăriri cu paparazzi, fără a mai pune la socoteală că cei mai importanți formatori de opinie aleși ai poporului sau nu, au întors cazul pe toate fețele. Și asta, în timp ce despre Nicolae Mischie s-a discutat puțin și fără substanță.

Să ne amintim ! Cu câțiva ani în urmă, personajul era unul dintre puternicii zilei. De altfel, chiar âlui îi aparține celebra expresia „banii poporului (sau județului) stau în vârful pixului meu”. Pe atunci, era o formă de democrație. Și astăzi lucrurile stau cam la fel, doar că sunt mai rafinate. Dar asta-i altă discuție !

Dincolo de toate astea, cel mai interesant mi s-a părut că sistemul judiciar din România a avut nevoie de aproape 10 ani ca să-l poată condamna pe Mischie. Dacă mărirea lui Mischie începe odată cu ocuparea de funcții în stat – a fost nu doar Președinte al Consiliului Județean ci și deputat de Gorj, decăderea începe în 2004 când unul dintre colaboratorii săi se … autodenunță, recunoascând că i s-a cerut și că a dat șpagă. Apoi, timp de aproape 10 ani, din 2004 și până azi, s-au consumat nenumărate tertipuri, înfățișări, amânări, recursuri și manevre. În fine, condamnarea a rămas definitivă …

Un astfel de interval de timp îmi pare o invitație explicită pentru toți cei ce doresc să încerce puțină corupție ca metodă de agoniseală. Unde mai pui că nici pedepsele nu mai sunt ce-au fost: după câtva timp poți solicita o eliberare condiționată sau pentru bună purtare. Iar astea se judecă repede, nu se mai petrece nicio tergiversare …

Anunțuri