2013 04 18 MT

Pentru orice om întreg la minte și dispus să înțeleagă felul în care funcționează lucrurile, asumarea de către PDL a statutului de forță politică de dreapta este o evidentă impostură. Nu m-aș obosi să mai aduc argumente la acest diagnostic, dar îmi este greu să trec peste felul josnic în care o adunătură ce-și spune partid politic încearcă să tragă foloase din plecarea dintre noi a doamnei Margaret Thatcher.

Ca să ne înțelegem mai bine, hai să facem puțină istorie. Pentru cine nu-și mai aduce aminte, trebuie spus că actualul PDL este urmașul de-facto al fostului PD, partid constituit imediat după schisma din 1992 din fostul Front al Salvării Naționale. Pe atunci, bătrânii comuniști grupați sub pulpana lui Ion Iliescu, au intrat într-un conflict deschis cu comuniștii mai tineri și mai puțin dispuși să aștepte confirmarea lor politică. Rezultatul a fost ruperea FSN în două. O parte – condusă de Ion Iliescu – a devenit PSD-ul de azi. Cealaltă – condusă de Petre Roman și apoi de Traian Băsescu – a devenit PDL. Evident, conflictul dintre cele două partide nu a avut niciun fel de conotație ideologică. Mai degrabă, poate fi asemuit cu scandalul între doi derbedei ce și-au dat unul-altuia diverse țepe și nu se mai pot ierta chiar dacă au trecut douăzeci de ani.

Oricum, nu vreau să fac acum o dizertație pe chestiuni doctrinare. În cazul PDL-ului nici nu ar avea rost. Trecerea lor de la o așa-zisă stângă la nu-se-știe-ce-fel-de dreaptă, s-a făcut repede și fără dureri. În plus, România post-Ceaușescu nu a avut parte de acțiuni administrative care să fie susținute politic pe o bază doctrinară. Mai ales în ultima perioadă, stânga și dreapta nu mai reprezintă vreo opțiune ideologică și nici nu determină programe politice, pentru niciunul dintre partidele active din România, nu doar pentru cele din Parlament. Așa că o astfel de discuție nu ar fi decât vorbă goală.

Prin urmare, declarația de azi a Partidului Democrat Liberal prin care – din nou ! – se revendică a fi partid de dreapta, adică la fel ca dna. Margaret Thatcher, este un nou exemplu de nesimțire, impostură, fățărnicie și ipocrizie. Nu doar pentru că Boc și Băsescu dimpreună cu toată adunătura lor de neisprăviți nu au luat niciodată o singură măsură de dreapta, ci și pentru că simbolul lor, al PDL-iștilor, rămâne trandafirul socialist. Da, același trandafir care se regăsește și în sigla PSD-ului, dar și în siglele altor partide socialiste-frățești din Italia, din Franța sau de pe aiurea.

Poate că astăzi i-aș fi crezut dacă și-ar fi adus aminte de Doamna de Fier atunci când erau la guvernare … Sau măcar dacă ar fi aplicat principiile și metodele ce dăduseră rezultate cu 30 de ani în urmă. Dar nu, știm prea bine cu ce s-au ocupat Boc, Udrea, Anastase și alți frățiori de-ai Băsescului …

De fapt, dna. Thatcher chiar reprezintă un simbol al liberalismului. Măsurile radicale luate de această femeie curajoasă au fost un exemplu despre felul în care statul trebuie să acționeze în folosul cetățenilor săi și o dovadă clară că liberalismul este superior socialismului.

Din acest motiv, m-aș bucura dacă actuala guvernare și-ar aduce aminte că dna. Thatcher a salvat Marea Britanie folosindu-se de principiile liberalismului. Cred că nici pentru noi, nu este prea târziu !

Reclame