2013 05 07 Bitmap

Am urmărit în această seară un prim episod dintr-un serial ce se anunță extrem de interesant. Este difuzat de canalul History și povestește despre capitalismul american, acela adevărat, de la începuturile sale, de pe vremea când socialismul nu inventase încă sărbătoarea de 1 Mai.

Titlul serialului spune totul: Bărbații care au clădit America. Iar subtitlul face clarul, precizând: America nu a fost descoperită, ci a fost clădită. În ce privește conținutul său, documentarul este o pledoarie cât se poate de sănătoasă în favoarea capitalismului. Desigur vorbim despre capitalismul autentic și nu despre capitalismul de operetă, cel preamărit azi prin congresele partidelor ce se auto-intitulează a fi de dreapta. La rândul lor, personajele filmului sunt capitaliști autentici, cu milioane adevărate, făcute din viziune, muncă susținută și voință de fier, cu care au reușit să înfrângă inerentele obstacole. JP Morgan, Andrew Carnegie, John Rockefeller. Oameni despre care nu aveai voie să vorbești în perioada copilăriei mele.

Am privit cu nesaț, incapabil să mă mișc din fața ecranului și am înțeles încă o dată de ce America este o națiune mare: pentru că își laudă și își preamărește industriașii, având conștiința că datorită lor, o țară sfâșiată de urmările războiului civil a devenit în doar câteva zeci de ani cea mai puternică națiune din lume.

Nu scriu aceste rânduri ca să-i laud pe americani. Sunt destui cei ce o pot face, chiar mai cu folos ca mine. Dar nu-mi pot înfrâna gândurile ce se îndreaptă către industriașii români, adică acei oameni care au făcut din România Reîntregită – ca și în America, în doar câteva zeci de ani ! – o forță economică și militară de prim rang. Nici despre acești oameni nu era voie să vorbești în România lui Ceaușescu și observ cu tristețe că nici acum nu ne-am revenit.

Și totuși, să ne aducem aminte de Dumitru Marinescu, fără îndoială, unul dintre primii întreprinzători cu anvergură din noul Regat al României, deoarece își începe afacerile chiar în 1866. Fabricile sale funcționează și astăzi, iar berea Bragadiru este probabil cea mai veche marcă comercială românească.

Apoi, să ne gândim la Nicolae Malaxa, celebru pentru locomotivele sale ce nu aveau egal în Europa. Ei bine, Malaxa nu a fabricat doar locomotive, ci și automobile ! Multă lume, intoxicată cu propagandă comunistă, încă mai crede că primul automobil românesc ar fi fost Dacia 1100, produs la Pitești. Nici vorbă ! Primul automobil românesc, s-a produs la Reșița în 1945 și se numea … Malaxa.

Să nu-l uităm nici pe Max Aușnit, cel care reușise să formeze cea mai mare societate pe acțiuni din România pre-comunistă. Astăzi, în casa industriașului locuiește vestitul Gigi Becali.

Și nu în ultimul rând, să-l evocăm aici și pe Dumitru Mociornița – poate cel mai mare fabricant de pielărie din Europa vremurilor sale.

Acești oameni, alături de alte sute și mii de întreprinzători români au făcut pe parcursul a mai puțin de un secol (nimic la scara istoriei !) o Românie modernă și respectată, în Europa și pretutindeni în lume. Da, România acelor vremuri nu era cu nimic mai prejos decât America sau orice altă națiune. Pentru a fi una din puterile lumii, România trebuia doar să continue. Din păcate, drumul ei a fost frânt !

Aud foarte des exprimată ideea: „Nu vreau să mă găndesc ce ar fi fost astăzi România, dacă și-ar fi continuat evoluția începută la 1866, sub Carol I-ul !” Este o greșeală ! Eu vreau să vă rog pe toți și la rândul vostru, să-i rugați și pe alții: Ba gândiți-vă ! Gândiți-vă mereu ! Gândiți-vă ce ar fi fost astăzi România dacă și-ar fi continuat evoluția ? Cum am fi fost fără Ceaușescu ? Și fără comunismul impus de sovietici ? Cum eram fără simulacrul de democrație început în 1990 ? Unde ne-am fi găsit dacă restauram Monarhia în 1990, iar ritmul alert al capitalismului ar fi cuprins economia românească ? Gândiți-vă la toate acestea !

Nu uitați nicio clipă că țării noastre i-a fost întreruptă brutal evoluția ei firească și că tot ce a urmat este doar o etapă pe care – spre folosul nostru – trebuie să ne grăbim să o punem între paranteze, ca pe o istorie urâtă pe care nu avem voie să o uităm, dar din care să ne mai inspirăm.

Astăzi, într-o criză economică provocată de excesul de socialism, ar trebui să înțelegem două lucruri simple. Primul: pretutindeni în lume, socialismul stă să moară, dovedindu-și eșecul istoric, iar România nu face excepție. În schimb, capitalismul românesc din perioada interbelică ne-a dat o țară ce era o putere economică recunoscută.

Al doilea: vedem cu ochiul liber că avem o clasa politică în derivă, mai lipsită de încredere ca oricând. În schimb, Monarhia se află într-o accentuată creștere de credibilitate.

Care-i soluția ? Eu cred că se impune de la sine, iar timpul nu-i pierdut …

Sursa foto: http://www.historytv.ro/

Anunțuri