2013 05 15 Bitmap

Mi se întâmplă (tot mai des în ultima perioadă !) să port discuții în contradictoriu despre așa-zisul prinț Paul de România. Deși nu caut interlocutori pe această temă, mă tot intersectez cu fel-și-fel de „cunoscători” ce se apucă să-mi explice cu infinit aplomb, de ce ar fi Prins-pol un personaj important pentru neam și țară. Ca argument suprem, îmi împoaie capul cu nu-știu-ce hotărâre a Tribunalului din Teleorman, invocată ca adevăr fundamental ce nu mai trebuie demonstrat, o veritabilă axiomă a justiției românești.

Drept să spun, hotărârea Tribunalului din Teleorman mă lasă rece. În definitiv, dacă un om vrea să-și schimbe numele poate să o facă doar printr-o hotărâre judecătorească, așa că înțeleg de ce Paul Lambrino și-a schimbat numele. Ba înțeleg și atitudinea permisivă a autorităților românești ce s-a manifestat imediat după aceea. Aceiași atitudine ce a permis unui oarecare Ion Balint să devină vedeta Nuțu Cămătaru, ba chiar „domnu’ Cămătaru” – ca să citez formula folosită cu mult respect de televiziunile de știri în ziua arestării preopinentului.

Și ca să ne descrețim frunțile, o să vă povestesc o întâmplare din anii ’70, despre un prieten al părinților mei, care își schimbase numele. Îl chema Goldenberg (sau Goldstein, sau Goldman – nu mai țin minte) și era evreu. Omul trăise vremuri tulburi pentru etnia sa: război, prigoană, confiscarea averilor …

Sigur, asta nu li s-a întîmplat doar evreilor, dar omul ajunsese la concluzia că nu-i bine să fii știut drept evreu, așa că se hotărâse să-și schimbe numele. După lungi discuții cu rudele și prietenii (tata făcea parte din ultima categorie …) decizia era luată: din Goldenberg, va deveni Ionescu, iar Isaac (Ițic !) va fi Ion. Așa că s-a dus la Tribunal, a făcut cerere, a motivat cum a știut el mai bine și a obținut o hotărâre judecătorească. Apoi și-a schimbat toate actele, ale lui și ale nevestei, începând cu buletinul de identitate și terminând cu prețioasele librete de economii la CEC.

Din nefericire pentru el, la scurtă vreme după succesul transformării din Goldenberg în Ionescu, de ce-i era frică nu a scăpat: în formularele oficiale ce trebuiau completate cu orice ocazie, a apărut o rubrică nouă. Astfel, nu mai era suficient să consemnezi numele și prenumele ci și … numele purtat anterior. Adică te cheamă Ionescu ? În regulă ! Dar cum te chema înainte ? Goldberg ? Hmmm !!!

Așa că bietul domn Ionescu, a purces din nou la schimbarea numelui. De astă dată în Popescu. În acest fel, fostul domn Goldberg putea consemna liniștit în orice situație: numele ? Popescu ! Numele anterior ? Ionescu !

Desigur, schimbările s-au făcut prin hotărâri judecătorești, rămase definitive. Acum nu știu dacă la deciziile s-au luat la Teleorman sau pe aiurea, dar știu că după 1990, nepoții lui Ionescu – fost Popescu – fost Goldberg, au depus ceva efort pentru a reveni la denumirea inițială. Bine că au reușit, așa era și normal ! P.S.

Cu riscul de a repeta lucruri pe care toată lumea le știe, o să mai spun încă odată că Paul zis și „prinspol”, fost Lambrino și actual de România, este căsătorit cu o fostă „piți” din State, numită după soț Lia Belli, dar născută Georgia Triff. Ulterior a devenit „de Hohenzollern” prin nu-se-știe ce minune judecătorească. Nu mă îndoiesc că Băsescu știe mai multe, doar este nașul copilului celor doi …

Despre același subiect, citește și: Prinspol *) – încă o diversiune

Reclame