2013 07 Noi muncim

Hai să povestim despre două întâmplări, aparent fără legătură între ele: prima s-a petrecut ieri, la Cluj. Cea de a doua, este de azi, de la Hunedoara.

Pentru cine a privit știrile zilei de ieri, între știrea cu accidentul din Pipera și excursia lui Băsescu la Chișinău, s-a mai strecurat o știre, mai puțin importantă. Am aflat totuși, că Tribunalul de la Cluj a dispus anularea preavizelor de concediere pe care conducerea combinatului Mechel Câmpia Turzii le-a dat cu ceva timp în urmă la vreo 140 de angajați. În acest fel, angajații vor reveni la locul de muncă, iar patronul va fi obligat să-i plătească. Nu se știe ce vor munci și nici dacă patronul va reuși să vândă cuiva rezultatul muncii lor, dar instanța a făcut dreptate și i-a învățat minte pe patronii aia veniți – culmea ! – din fosta Uniune Sovietică.

Știu că nu-i frumos să comentezi ce hotărăsc instanțele, așa că o să mă limitez la o simplă observație: chiar dacă este conformă cu legea (și nu mă îndoiesc că este !) decizia instanței este de natură să descurajeze investitorii, ăia care mai sunt. Este de notorietate publică faptul că investițiile străine din România sunt în cădere liberă, deci preocuparea statului ar trebui să fie axată pe modificarea legislației: scăderea și desființarea taxelor și impozitelor, simplificarea procedurilor de concediere, eliminarea salariului minim, sau alte măsuri în favoarea întreprinzătorilor. Din păcate, asta nu preocupă pe nimeni, iar instanțele ce să facă ? Aplică legea așa cum este, făcând dreptate și gonind întreprinzătorii.

Același comportament autist se vede și pe Valea Jiului, de unde ne vine a doua știre: câteva sute de mineri s-a blocat în subteran, nemulțumiți că CET-urile nu le mai cumpără cărbunele pe care ei îl scot din mină. Evident, CET-ul nu mai cumpără cărbune deoarece are destul pe stoc și nu vrea să mai dea banii pe o materie primă pe care o consumă într-un ritm mai redus decât o livrează minerii. Iar CET-ul nu mai consumă cărbune pentru că nici industria nu mai consumă electricitatea pe care ei o produc.

Și acum să legăm știrile: combinatul de la Turda nu mai produce sârmă sau laminate, pentru că nu mai are cui să le vândă. Poate pentru că sunt prea scumpe, sau poate că sunt de slabă calitate sau pentru că și clientul lor are probleme și nu se mai folosește de marfa lor. Prin urmare, ce să facă proprietarii combinatului ? Diminuează producția, că doar nu o să producă pe stoc o marfă inutilă, ca pe vremea lui Ceaușescu. Reduc personalul, că doar nu o să-i plătească degeaba ! Consecința directă este că furnizorii lor trebuie să-și diminueze la rândul lor producția și să-și reducă personalul. CET-ul este în această situație, pentru că nu va mai livra electricitate unei unități industriale ce nu mai are ce face cu ea. Dar consecințele nu se opresc aici și diminuarea producției de la Turda coboară încă o treaptă pe „lanțul trofic” ajungând în mină: nu mai trebuie cărbune !!!

Iar ca dovadă că mecanismul nu este înțeles chiar de cei dinăuntru, vine declarația președintelui de sindicat, din care citez: „ … ni s-a refuzat preluarea cărbunelui. Din 15 iulie nu mai livrăm cărbune deloc. Sunt puse în pericol siguranţa locurilor de muncă, a lucrătorilor şi veniturile lor …”, spune acesta. Dar de ce să se preia cărbunele dacă nu mai este necesar ? Ei bine, despre acest aspect, domnul președinte nu mai dă nicio declarație.

Acum douăzecișiceva de ani, pe străzile Bucureștiului se auzea celebra lozincă, fabricată în laboratoarele Securității și menită să clarifice viziunea politică a Guvernului Roman: „noi muncim, nu gândim !” De atunci și până acum, nu s-a înțeles că nu este suficientă munca. Ea trebuie făcută cu cap, altfel … e vai de picioare.

P.S. Aplicând raționamentul președintelui de sindicat de mină la o fabrică de cămăși, ar trebui ca personalul să se baricadeze în incinta clădirii și să amenințe supermarketurile pentru că nu le preiau necondiționat producția, motivând că au rafturile pline. Ce ziceți, este normal ?

Anunțuri