2013 08 Vadim

Vă mai aduceți aminte de mascarada organizată de Băsescu sub denumirea „Condamnarea comunismului” ?

Dacă nu, o să vă spun eu în câteva vorbe: pe la începutul lui 2006, Băsescu a înființat o Comisie Prezidențială pentru Analiza bla, bla, bla … În fruntea comisiei, Pentru a conduce activitatea comisiei, același Băsescu l-a numit pe Vladimir Tismăneanu, istoric și politolog cu oarecare notorietate. A dobândit repede și mai multă notorietate deoarece imediat după nominalizarea sa, a fost contestat, atât pentru descendența sa (era fiul unui fost comisar sovietic – Leonid Tisminețki, devenit după 1948, odată cu intrarea în funcție, Leonte Tismănaru) cât și pentru opiniile pro-comuniste exprimate în lucrările sale. Un citat din lucrarea sa de doctorat este mai mult decât elocvent:  „Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziții bruște și prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăși acest Statu-quo este revoluția socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul politic revoluționar, va avea rolul principal”. În fine, prin decembrie 2008, Raportul comisiei a fost prezentat în Parlament chiar de Traian Băsescu. „Prezentat” este mult spus, pentru că evenimentul (la care am fost prezent) s-a redus la urletele și fluierăturile lui Vadim Tudor, întrerupte din când în când de așa-zisa cuvântare a președintelui.

După ce toată spectacolul a luat sfârșit, s-a mai comentat câteva zile prin televiziuni. Desigur, nu raportul comisiei a fost subiectul și nici măcar condamnarea comunismului, ci doar scandalul grotesc oferit de Corneliu Vadim Tudor. În mai puțin de o săptămâna a venit Crăciunul iar până în anul viitor nimeni nu a mai ținut minte nimic. Au făcut excepție deontologii lui Băsescu, care nu s-au sfiit să-și așeze idolul în constelația marilor anticomuniști, aducând ca argument existența Raportului. Rușinos !

Nu am crezut nici atunci și nici după aceea în așa-zisa condamnare a comunismului. Organizată de Băsescu și membrii bandei sale, nu putea fi decât o farsă a istoriei recente. Așa că am renunțat la speranțe de mai bine, gândind că o adevărată condamnare a comunismului românesc o va face o generație viitoare, în timpuri mai bune.

Până atunci, va rămâne valabilă afirmația că în realitate, comunismul nu a fost condamnat în România.

2013 08 Visinescu

Iar una din cele mai bune dovezi în acest sens este „cazul” Alexandru Vișinescu. Fostul comandant de pușcărie nu doar că există, dar sfidează bunul simț afirmând că atrocitățile comise au făcut parte din meseria lui. La fel ziceau și criminalii naziști, doar că spre deosebire de aceia, Vișinescu al nostru are pensie asigurată de stat – de același stat despre care Băsescu și Tismănaru ziceau că a condamnat comunismul. Mai mult, pentru că s-a supărat pe publicitatea excesivă, a plecat din oraș și s-a stabilit la Buzău, într-un hotel. Nu mă îndoiesc că pensia este suficient de consistentă dacă îi permite șederea la hotel că nu-mi închipui că ar ocupa camera pe gratis.

P.S. Se spune că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ar fi identificat 35 de torţionari. Media s-a năpustit asupra unuia singur, Alexandru Vișinescu. Despre ceilalți 34, nu se mai spune nimic. Se află cumva în regim de protecție ?

Citește și COMUNISMUL TRĂIEȘTE ÎNCĂ, PE VALEA JIULUI articol din ianuarie 2011.

Anunțuri