Un prieten virtual (Bogdan Tatavura) îmi pune o întrebare:

OAR este un garant al calitatii in arhitectura sau este un cartel impus prin legislatie al carui scop real este sa elimine artificial din acest domeniu autodidacti precum Frank Lloyd Wright ?

Răspunsul la această întrebare nu este unul ușor, dar nici greu. Mai degrabă este unul complex, așa că am ales să răspund printr-un articol.

*          *          *

Înainte de toate, trebuie să răspundem la întrebarea ce este OAR, adică Ordinul Arhitecților din România. Ei bine, este o organizație independentă și de interes public constituită în baza unei legi privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, cu nr. 184 din 2001. Scopul organizației este de a asigura reprezentarea, promovarea și protejarea interesele arhitecților. Tot OAR și în baza aceleași legi, acordă și dreptul de semnătură arhitecților.

Să mai adăugăm că Ordinul Arhitecţilor are și un regulament propriu în care sunt prevăzute obligații şi atribuţii. Una dintre acestea spune că OAR protejează şi promovează calitatea produsului de arhitectură şi urbanism”. Evident, există și alte atribuții ale OAR, care ar trebui să fie un partener activ pentru orice instituție implicată în amenajarea teritoriului, urbanism, arhitectură, dar asta e o altă chestiune.

Prin urmare, răspunsul este pozitiv, cel puțin pentru prima parte a întrebării: da, OAR este un garant al calității în arhitectură și este un cartel impus prin legislație. Ce-i drept, dacă privim de jur împrejur, constatăm că este mai puțin un garant al calității și mai mult un cartel.

Continuând răspunsul, nu m-aș grăbi să constat că OAR vrea să elimine „autodidacți precum Frank Lloyd Wright”.

Și aici trebuie să facem câteva precizări: celebrul arhitect american nu a fost tocmai autodidact, ci dimpotrivă. În 1885 (!) era student la Wisconsin University. A stat aici doi ani și a plecat fără să-și ia licența pentru a intra în echipa unuia dintre cei mai cunoscuți arhitecți din acea perioadă.

2013 08 Wright

  • Deși se pot da foarte multe exemple, cea mai frumoasă creație a lui Wright rămâne Muzeul Guggenheim din New York, inaugurat după moartea arhitectului.

Peste încă un an, Frank Lloyd Wright s-a alăturat lui Louis Sullivan, considerat pe bună dreptate unul dintre cei mai mari ahitecți ai lumii, în special pentru proiectele primilor „zgârie-nori”, începute la Chicago, dar continuate apoi peste tot în lume.

2013 08 Sullivan

  • Unul dintre primii zgârie nori din lume. Este drept că are „numai” 12 etaje, dar construcția s-a ridicat în sec. XIX !!!

Pentru culoare, mai trebuie spus că nici Sullivan nu și-a terminat studiile, el renunțând la calitatea de student după numai un an petrecut la Massachusetts Institute of Technology.

Iată deci o extraordinară similitudine: nici Wright nici Sullivan nu au avut diplome, dar au fost profesioniști de prim rang ce au influențat decisiv arhitectura lumii.

Lângă cei doi americani vom alăturăm încă un nume, de astă dată european. Este vorba despre Le Corbusier, arhitect francez născut în Elveția. Deși Le Corbusier a absolvit o Școală de Arte Frumoase în localitatea natală, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai faimoși arhitecți ai epocii sale.

2013 08 Le Corbusier

    • Catedrala de la Ronchamps, o clădire intrată cu drepturi depline în istoria arhitecturii.

Dar Le Corbusier nu este celebru doar pentru construcțiile proiectate (dintre care Catedrala de la Ronchamps este cea mai cunoscută) ci și pentru studiile sale. Nu vreau să dezvolt prea tare acest subiect, dar aș aminti aici conceptul de „unitate de locuit” materializat într-o clădire aflată în Marsilia, precum și „Modulorul” un tratat ce pledează pentru adaptarea oricărui produs de arhitectură la dimensiunile și proporțiile corpului uman.

Pomenind despre cei trei mari creatori de arhitectură, nu putem să nu observăm că s-au născut cu toții în secolul XIX și că au creat în prima jumătate a secolului XX. Alte timpuri, nu-i așa ?

Și nu doar alte timpuri ci și alte cerințe. Cred că suntem cu toții de acord că astăzi, evoluții de acest fel nu mai sunt posibile. Poate că da, reglementările sunt de vină. Din cauza lor, un nou Frank Lloyd Wright nu ar mai putea crea în felul în care o făcea înainte de 1900. Nici unui Sullivan, nu i-ar încredința nimeni fondurile necesare construcției unui zgârie nori, așa cum s-a petrecut după marele incendiu de la Chicago. Fără îndoială, un Le Corbusier ar fi fost privit cu neîncredere cu tot geniul său.

O fi bine ? O fi rău ? Privind măcar la aceste exemple, nu știu ce să răspund. Dar sunt sigur că oameni de același calibru continuă să apară. Doar că ei se integrează unor reglementări care atunci nu existau, dar care acum fac parte integrantă din regulile pe care suntem cu toții obligați să le respectăm.

Reclame