Ajutorul de minimis – sau despre cum fură statul de la firmele profitabile ca să dea la firmele falimentare

Fiecare nouă zi ne oferă o nouă temă de dezbatere. Ziua de azi începuse cu o știre despre scandalul acordării „ajutoarelor de minimis”, pentru a continua mai apoi cu zvonul chemării ministrului de finanțe la DNA pentru explicații la presupusele nereguli. De fapt, ce-i asta ?

Simplu: statul român recunoaște că între firmele din România și cele din alte state membre ale UE există anumite decalaje. În mod normal, aceste decalaje ar trebui eliminate aplicând o strategie. De exemplu, reducerea de taxe sau eliminarea de bariere birocratice ar fi câteva metode ce ar conduce la rezultate directe. Totuși, statul refuză astfel de abordări (considerate a fi liberale) și preferă variante mai birocratice, menite să dea de lucru aparatului funcționăresc existent sau chiar să determine mărirea acestui aparat prin noi angajări. Altfel spus, statul alocă resurse financiare suplimentare în sprijinul categoriilor defavorizate de întreprinzători. Să observăm deci că există și firme defavorizate, nu doar categorii sociale defavorizate.

Pentru accesarea acestor resurse financiare, firmele amatoare întocmesc un dosar, urmând „Ghidul solicitantului” emis de Ministerul de Finanțe.

În ce privește eligibilitatea firmelor, aceasta este subiectul unei hotărâri de guvern: HG nr. 1164 din 2007. Ea a fost elaborată de jdemii de specialiști ce au lucrat pe mulți bani publici sub coordonarea miniștrilor, secretarilor de stat și directorilor de minister. Cu toate acestea, hotărârea de guvern din 2007 nu a fost considerată suficient de bună și după apariția sa a mai suferit alte trei modificări, toate în 2009. Evident, aparatul ministerului de finanțe a muncit și de această dată din greu …

Revenind la acest ajutor de stat, trebuie spus că nu-i mic. El poate ajunge la sute de mii de euro pentru o singură firmă. Dintr-un document public pe care îl puteți accesa la finalul acestui articol, vedem că din 2008 până în 2010 s-au alocat aproximativ 85 milioane de euro pentru nu mai puțin de 821 de societăți comerciale. Asta înseamnă o medie de peste 100.000 de euro pentru fiecare firmă în parte, dar sunt destule exemple cu decontări ce ajung și la 200.000 de euro, după cum vom vedea mai departe !

Funcționarii guvernului ne spun de fiecare dată când au ocazia, că banii de ajutoare provin din bugetul de stat, deci nu ar trebui să ne facem vreo grijă. Acesta e un adevăr parțial, pentru că realitatea este diferită: în bugetul de stat există bani pentru că a fost alimentat prin colectarea de taxe și impozite aplicate în special companiilor profitabile. Deci banii oferiți cu atâta generozitate firmelor defavorizate nu sunt produși de stat, ci de firmele ce au știut să producă profit. Statul nu este decât un intermediar: ia de la cel ce are și dă la cel ce n-are. Pe vremuri, unei astfel de operațiuni i se spunea haiducie și era preamărită în doine și balade. Acum putem să-i spunem hoție și nimeni nu se mai oferă să cânte despre astfel de activități.

În sfârșit, am văzut cum ajutorul de minimis este fundamentat pe lege, am văzut și că folosește bani adevărați pentru a funcționa. Ajungem și la aplicarea HG-ului, așa cum s-a petrecut azi.

De fapt, operațiunea care ar fi trebuit să ofere ajutoare de stat unor companii private a fost anulată. Explicația oficială a fost că „resursele IT alocate schemei de minimis au fost insuficiente in urma anticiparii gresite a numarului mare de firme care sunt interesate”. Poate că așa este, dar asta nu a oprit speculațiile privind suspiciunile de corupție din ministerul finanțelor, ci dimpotrivă, le-a amplificat. Altfel spus, pentru un funcționar care „a anticipat greșit”, deci pentru un funcționar incompetent, mulți alți funcționari, inclusiv ministrul, trebuie să dea explicații și să facă față unor acuze.

Cât de simplu ar fi dacă ajutorul de minimis nu ar (mai) exista ? Ar fi un lucru bun, pentru că nu ar mai exista nici funcționarii ce elaborează legislația aferentă, nici funcționarii ce aplică legislația anterior elaborată, nici funcționarii care verifică justețea aplicării. Nu ar mai exista nici măcar funcționarii incapabili să aplice decizii și hotărâri deja luate sau cei ce iau șpagă pentru a băgă o firmă sau alta pe lista de priorități. Nu ar mai exista nici banii alocați pentru astfel de practici neconcurențiale și îndreptate împotriva întreprinzătorilor onești și producători de profit, deci de bani ce alimentează bugetul de stat.

În schimb, ar exista bani mai mulți în același buget de stat și poate ar fi folosiți pentru construcția unui tronson de autostradă. Cu aproape 100 de milioane de euro, chiar puteam avea o cincime din posibila autostradă Craiova-Pitești, evaluată la cca. 500 milioane de euro.

* * *

Voi încheia prezentând și un mic studiu de caz. Nu aș insista, dar vreau să aduc un argument forte la afirmația că „ajutorul de minimis” este o hoție pe care statul o practică împotriva întreprinzătorilor.

Pe lista celor 821 de beneficiari de ajutor de stat în perioada 2008 – 2010, la poziția 630 se găsește și SOCIETATEA COMERCIALĂ CONSTRUCȚII CĂI FERATE ȘI ALTE CĂI DE COMUNICAȚII SA. Acestei firme i s-a aprobat la data de 23 martie 2010 un ajutor de stat în valoare de 817.769 RON. În acea zi, un euro era cotat la 4,07 RON, deci suma plătită de stat firmei de mai sus a fost de 201.000 euro. Bani mulți, nu-i așa ? Pentru ce a consumat statul acești bani ? Păi, așa cum spuneam mai sus, pentru mărirea competitivității și reducerea decalajelor, bla, bla, bla …

Cum a folosit banii această firmă ? Nu cunoaștem amănunte, dar se pare că ajutorul de stat nu i-a folosit la nimic. Din ianuarie 2013, SC CONSTRUCȚII CĂI FERATE ȘI ALTE CĂI DE COMUNICAȚIE, se găsește în stare de faliment, după cum arată documentul emis de Comisia Națională a Valorilor Imobiliare.

La final, vă adresez tuturor și câteva întrebări:

• Credeţi că banii oferiți de stat vor mai fi recuperați ?
• Câte firme din lista celor 821 (prezentată la pct. 2) sunt astăzi în aceiași situație ?
• Care este eficiența cheltuirii acestor sute de milioane de euro ?
• Ce persoane publice se găsesc printre acționarii acestor firme ?

Desigur, întrebările pot continua în același ton, dar răspunsul va veni doar atunci când ajutoarele de stat vor dispărea. Doar atunci vom putea vorbi despre șanse egale și mediu concurențial fără să ne mințim unii pe alții.

Mă opresc aici, nu înainte de a vă prezenta și documentele la care am făcut referire:

1. Ghidul solicitantului conform HG 1164 din 2007 – adică 33 de pagini elaborate de „Unitatea de Implementare a Schemelor de Ajutor de Stat” !!!
2. Lista beneficiari ajutor minimis – adică alte 13 pagini scrise mărunt și în care sunt trecute doar o parte dintre beneficiarii acestui ajutor, respectiv 821 de firme selectate din 2008 până în 2010 și 372 de milioane de lei plătite acestora. Nu țtim câte firme or mai fi fost în 2011, 2012, 2013 …
3. Sentinta pronuntata de Tribunalul Prahova referitor dispunere intrare in procedura generala a falimentului – doar cinci pagini de această dată.