Așadar, încă un om (un pui de om, ca să fim exacți) a fost ucis de un câine, în capitala țării, București. Toată lumea s-a pornit pe comentarii, de parcă este prima dată când se întâmplă așa ceva.
Teribilă uitare de minte, pentru că nu este singurul om ucis de câini în București. Vă aduc aminte de un japonez ucis de prin 2006 sau de femeia ucisă în curtea unei instituții a statului (ADP – sector 5) în 2011. Din nefericire, acestea nu sunt cazuri izolate. Am văzut un raport din din 2010, când doar în București s-au consemnat 13.000 de atacuri dintre care 2.500 având ca victime copii.
Nici azi lucrurile nu stau mai bine, chiar dacă au mai trecut câțiva ani. Situația cu care ne confruntăm, este rezultatul direct al indolenței și nepăsării autorităților, ambele cronice. Cu fiecare astfel de eveniment nefericit, vedem reprezentanții instituțiilor într-un nesfârșit spectacol televizat. Cu toții își iau angajamente și fac promisiuni de zici că-i campanie electorală. Dar subiectul se consumă repede, înecat sub altele, mult mai vizibile mediatic: o nuntă de țigani, un incendiu de barăci năpădite de gunoaie, o trimitere în judecată pentru vreun fost sau actual ministru. Problema câinilor fără stăpân rămâne și devine cu fiecare zi mai complicată și mai greu de rezolvat …
Îmi vin în minte imagini dintr-un documentar prezentat pe Animal Planet, despre maimuțe care invadează așezările omenești prin India. Am văzut cum uneori, animalele devin agresive, de obicei din cauza disputelor pentru hrană sau teritoriu. Trăind la oraș, maimuțele devin mai umane și inevitabil, intră în competiție cu oamenii. La rândul lor, oamenii fiind înconjurați de animale, își pierd încetul-cu-încetul poleiala de civilizație pe care au acumulat-o. La fel ca relația dintre oameni și maimuțe din India, se consumă și relația dintre oameni și câini, în București. Cele două specii sunt din ce în ce mai aproape, iar dacă acest proces va continua, evoluția va consemna fuziunea speciilor. Nu mă îndoiesc că într-un viitor nu prea îndepăratat, instituțiile statului care astăzi nu au reacții, peste câteva sute de ani vor aproba căsătoriile mixte, între oameni și animale.
Dacă ne gândim bine, câinele este într-un fel creația omului, pentru că omul a îmblânzit lupul și l-a transformat într-un partener: întâi pentru muncă, mai târziu pentru agrement, fie că vorbim despre vânătoare sau despre funcția socială de necontestat a câinelui.
Ca oameni, ne-a plăcut și ne-a convenit să influențăm și să adaptăm o specie în folosul propriu, dar nu ne place să ne asumăm și responsabilitățile ce decurg de aici. Pentru că doar oamenii pot rezolva în mod organizat problemele cu care se confruntă și în acest scop au creat instituțiile. Din nefericire, în obișnuita năclăială românească, instituțiile nu rezolvă nimic, deși acesta este rolul lor. În schimb, aceleași instituții pasează subiectul de la una la alta, încercând să scape de responsabilități. În plus, probabil pentru ca să înțelegem cât de rea este proprietatea privată, fluxurile de știri reiau ideea promovată de Primăria Sectorului 2, respectiv că fapta s-au petrecut pe un teren proprietate privată !
dupa ce au ucis 14 oamenii si au sfasiat peste 2 milioane mafia cutomaniaca face noi si noi victime.si romanii stau ca vitele sa fie muscati de maidanezi,ei si familiile lor
Un catel ,ca sa traiasca nu are nevoie de foarte multi bani,numai ca la noi sunt multe putori,care cumpara un caine, nu are grija lui, adica il lasa sa se inmulteasca , si foarte usor este aruncat in strada, ca sa aive grija de el AUTORITATILE. Din cauza multor putori ,avem caini pe strada. Suntem o tara de putori si o tara de mincinosi.
Prietene la noi oamenii fac copii si ii abandoneaza,ii trimit la cersit sau la furat cat despre caini li se rupe,
http://www.petitieonline.com/sustineti_eutanasierea_maidanezilor_neadoptati_in_30_de_zile
Din nefericire, o astfel de inițiativă nu va rezolva niciuna din probelemele ce gravitează în jurul câinilor fără stăpân.
he-he, nenicilor, repede ati mai navalitara pe sub’ect, de-a valma, ca tatarii, dand iute-iute si cu buna-stiinta la spate faptul ca inca un om si-a gasit sfarsitul sub coltii jigodiilor maidaneze, iar asta in ce ne place sa numim un oras! mai vine si-un specimen de haita, care ne ia cu „tovarasi”, de parc-am fi facut schimb de scuipati pe gatu’ aceleiasi sticle de rachiu de pufoaica, sa faca apologia comunismului si-a proprietatii comune, „singura dreapta si justa” in buda ambulanta ce-i tine loc de căpățână! din pacate, dobitocul biped (sanchi, e patruped la el acas’, biped se da numa-n poblic) ignora cu intentie ca tot comunismu’ lui ne-a transformat din cetateni in haita, din proprietari in paraziti si din oameni in dobitoace! si-atunci de ce sa ne mai miram ca legile pe care le voteaza specimenele de noi alese, de la putoarea de marinescu, pana la tonta si chioru’, pun infractorul mai presus de cetatean, pe trântor mai presus de cel care munceste, iar pe javre mai presus de oameni… siktir, (pseudo)natiune!
Te-aș cam contrazice: înainte de 89, nu știu cum era în Constanța, dar în București era un mare risc să umbli seara. Iarna se întuneca după ora cinci și în multe locuri nu exista iluminat public, printre blocurile alea moderne. Haitele de câini atacau orice individ în mișcare. Terminam școala la șase seara și veneam acasă alergând din scară de bloc în scară de bloc. Așa că nene Jurj, las-o mai moale cu propaganda.
Da, proprietatea privată este ceva rău, fiindcă statul nu poate interveni pe ea, fiindcă ar încălca privatului dreptul la proprietate.
De fapt, o analiză atentă arată clar că problema câinilor maidanezi este strict şi exclusiv o problemă a României burghezo-moşiereşti postdecembriste. Înainte de decembrie 89, societatea socialistă multilateral dezvoltată nu cunoştea această problemă, deoarece atât serviciul de ecarisaj, cât şi oamenii muncii de la oraşe şi sate îşi făceau datoria tovărăşeşte şi rezolvau problema. La sat, câinii nedoriţi erau eliminaţi fizic prin înecare sau sufocare imediat după naştere, cum de altfel se procedează şi astăzi.
La oraş, situaţia este un pic mai complicată. În anii socialismului, maidanezii de regulă proveneau din demolări; asta fiindcă atunci erau demolate cocioabele şi se construiau blocuri noi şi moderne pentru poporul muncitor. Şi la noi la C-ţa s-a întâmplat asta, spre binele întregului popor. De exemplu, unul din marile bulevarde ale oraşului, Bulevardul Lenin – actualmente Bulevardul Mamaia – a fost în bună parte demolat şi modernizat, cocioabele infecte care erau ruşinea oraşului au dispărut şi în locul lor s-au construit blocuri moderne şi confortabile, confort zero, mai bune ca blocurile din restul oraşului. Dar nu numai B-dul Lenin, ci mai tot oraşul a fost demolat şi modernizat.
S-a spus că sursa maidanezilor ar constitui-o demolările, fiindcă familiile cărora li se demolau cocioabele şi primeau apartamente şi garsoniere la bloc, de regulă în altă zonă decât cea în care stătuseră la curte, nu îşi luau cu ele la bloc şi câinii pe care îi ţinuseră la curte pt. paza gospodăriei. Câinii se ştie că sunt animale teritoriale, acolo au crescut, acolo rămâneau, obişnuiţi fiind cu acel teritoriu pe care îl păzeau cândva. De regulă ecarisajul atunci îşi făcea datoria şi, pe bună dreptate, omora aceşti câini deveniţi fără stăpân. Iar dacă mai scăpa vreunul, când venea demolarea, îi venea şi lui rândul, fiindcă de regulă muncitorii de pe şantiere, vădit deranjaţi de lătrături şi chiar atacuri din partea foştilor câini de curte, rezolvau problema cu ranga.
Deci iată, înainte de 89, cu toate demolările şi construcţiile ce s-au făcut de-a lungul a câtorva decenii de împliniri măreţe, câinii rămaşi fără stăpân nu apucau să se înmulţească, fiindcă erau omorâţi cum trebuie. Nu ca acuma. Acuma haitele de maidanezi au devenit în C-ţa pericolul postdecembrist nr. 1. Păi înainte, îmi aduc aminte ce bine era, puteai umbla prin oraş pe jos la orice oră din zi sau din noapte şi nimeni nu-ţi avea baiul; cel mult te mai oprea noaptea Miliţia să-ţi vadă buletinul, se uitau băieţii la buletin şi te lăsau în pace. Şi cu bicicleta puteai merge prin oraş fără probleme, nu ca acuma; mi-e dor de vremurile când călăream toată ziua un Pegas Practic. Atunci în oraş, mai ales în zonele numai cu blocuri, nu vedeai picior de potaie şi nu auzeai niciun lătrat, schelălăit sau mârâit. Acuma în schimb, doamne fere, dacă stai la o bere până hăt târziu în noapte, sau te duci şi tu ca tot omul la un concert in vreun club sau ceva, la vreo petrecere, la ziua cuiva etc., care normal că se termina noaptea târziu, musai să ai amici cu maşină să te care acasă, sau să ai bani de taxi, sau să mergi pe stradă numai în gaşcă mare. Altfel nu se poate, că se ia haita de tine! Iar cu bicicleta trebuie să fii foarte prudent, preferabil de mers numai prin centru şi mai mult ziua, fiindcă noaptea e plin de haite de câini.
Deci acum nimeni nu face nimic împotriva acestor câini maidanezi, nici nu-i omoară, ca odinioară în vremurile bune ale socialismului, nici nu-i adună în adăposturi, fiindcă nu sunt bani, cică, deci nu se atinge nimeni de ei, de parcă ar fi vaci sacre de India şi mai multe nu! Am întrebat un consilier local de ce nu se face nimic, având în vedere că maidanezii sunt pericolul public nr. 1 pt. cetăţeni şi sunt ruşinea oraşului, afectează imaginea acestuia şi turismul pe litoral, iar răspunsul a fost că legislaţia nu permite luarea unor măsuri.
În schimb, „democraţia” burghezo-moşierească postdecembristă de la noi a ajuns să tolereze ONGuri gen Vier Pfoten, Cuţu-Cuţu şi altele asemenea, care primesc fonduri la greu din străinătate, şi anume DIN ŢĂRILE UE, nu din fosta URSS!!! Deci iată adevărul, în plan extern, Măreaţa Uniunea Europeană este aceea care nu ne permite să omorâm maidanezii!
Iar în plan intern, problema câinilor maidanezi a devenit o dispută între nenumăratele partide politice create în numele „democraţiei” capitaliste de tip pluripartit. Aceste partide, toate se gândesc numai la capitalul electoral şi nu la soarta poporului muncitor şi mai ales la binele copiilor ţării!
Cât despre ONGurile pro maidanezi finanţate intern şi mai ales extern, ele normal că nu au niciun interes să se rezolve problema câinilor maidanezi, fiindcă atunci ar rămâne fără obiect de activitate şi implicit şi fără finanţare.
Dragi tovarăşi, să ne amintim că în vremurile bune de altădată, adică înainte, în orânduirea socialistă, aşa ceva nu exista. Atunci nu era democraţie burghezo-moşierească pluripartită, ci democraţie populară; atunci era partidul unic, PCR, forţa politică conducătoare, care guverna ţara cum trebuie, după Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral-dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism. În rest, mai erau organizaţii de masă şi obşteşti gen UTC, Organizaţia Pionierilor şi a şoimilor Patriei, ASC, FDUS etc., organizaţii care erau strict şi exclusiv pentru oameni, nu pentru câini şi mai ales nu pentru maidanezi, ca atâtea ONGuri de astăzi!
Da, atunci, în socialism, în spiritul umanismului socialist, prin grija Partidului şi Statului, omul cu adevărat era preţuit, avea valoare, avea demnitate, securitate şi bunăstare, avea drepturi şi libertăţi democratice garantate prin Constituţia RPR şi ulterior prin cea a RSR şi nimeni nu îndrăznea să pună o lighioană spurcată, negânditoare şi necuvântătoare, dar mai ales nefolositoare şi neproductivă cum este câinele maidanez, mai presus de om! De omul muncii!
din puctul meu de vedere puteti sa le beliti pula la catei iar cu ranga poti sa o omori pe mata ca a fatat un bou pe tatu ca proasta sula a stat la curul mati de a esit un bou ca tine iar de sufocat sufocati plozii biserica mati de ordinar iar daca nu iti comvine imi spui si ne vedem unde vrei tu mai boule cretinoid imputit ce esti bagamias pula in neamul vostru de labagii imputiti scarbe ordinare ce sunteti
mai boule tu te consideri om bagamias pula in omenia ta