Dintr-un motiv de neînțeles pentru mine, edilii Craiovei (sau altcineva, cu acordul edililor Craiovei) au luat hotărârea de a vopsi fațada fostului Club Electroputere, în … roșu !
Vă mărturisesc că o astfel de măsură m-a întristat. De mult timp, în orașul meu se petrec întâmplări care îl urâțesc în loc să-l înfrumusețeze. Iar vopsirea unei clădiri publice în roșu, chiar dacă vorbim despre un teatru de păpuși, este un astfel de exemplu.
* * *
Se știe că templele Greciei antice erau violent colorate. Cei care le-au construit, le-au și pictat folosind cele mai diverse culori. Așa a fost moda vremii, iar astăzi nimeni nu se îndoiește că aplicând culori pe stâlpi și capiteluri, pe volute și cornișe, grecii antici au respectat normele de frumusețe ale timpului lor.
Și totuși, dacă un templu grec ar fi restaurat în zilele noastre cu scopul de a-l arăta lumii așa cum a fost în momentul inaugurării sale, ni s-ar părea tuturor o barbarie. Și chiar așa ar fi, pentru că de sute de ani, ne-am obișnuit să vedem templele grecești albe și mărețe, vorbindu-ne peste milenii nu prin culoare ci dimpotrivă, prin jocul de lumini și umbre pe suprafețele albe de marmură precum și prin minunatele lor proporții.
De la greci încoace, culoarea în arhitectură a căpătat o însemnătate aparte. În orice caz, regula generală a fost (și este) că interioarele clădirilor pot fi mai colorate decât exterioarele acestora. De exemplu, culorile calde (roșu, portocaliu, galben) sunt folosite în spațiile reci pentru a crea senzația de căldură și confort. Dimpotrivă, culorile reci (albastru, verde sau chiar violet) sunt folosite în spațiile calde sau supra-încălzite, pentru a crea senzația de răcoare și bună aerisire.
Altfel se pune problema în ce privește exteriorul clădirilor. De astă dată, regula spune că utilizarea culorilor este mai degrabă nerecomandabilă. În orice caz, culorile intense nu-și au locul pe fațade, mai ales dacă vorbim despre clădiri care găzduiesc activități culturale.
Nu vreau să fac acum un curs despre culoarea în arhitectură, pentru că subiectul este prea vast și poate că aș deveni plictisitor. Dar voi cita unul dintre adevărurile rostite de Le Corbusier, socotit a fi părintele arhitecturii moderne:
Arhitectura este jocul savant, corect şi magnific al volumelor reunite sub lumină; lumina şi umbra revelează aceste forme.
Din perspectiva acestei definiții, Clubul Electroputere din Craiova (devenit Teatrul de păpuși Colibri) nu mai este arhitectură. A fost.
Fără a fi o capodoperă a arhitecturii contemporane, fostul Club Electroputere avea un farmec aparte, determinat în mare măsură de o fațadă în care volumetria juca rolul principal. Acum, fațada gândită inițial ca un joc de volume a fost zugrăvită în derâdere, utilizând un roșu agresiv și total nepotrivit clădirii.
Aș mai spune că o culoare pe fațadă poate fi hotărâtă doar de un arhitect. Iar dacă ne aflăm în situația renovării unei fațade, consultarea arhitectului care a proiectat clădirea este obligatorie. În cazul nostru, nu s-a îndeplinit niciuna din aceste două condiții …
Si firma luminoasa a ta de la Aqua tot rosie este … ca deh, aqua tot rosie este …asa ca las-o cu lupu moralist. Ai sa spui acuma ca tu n-ai avut nici o contributie acolo ca esti numai pe drumurile patriei si s-a decis in lipsa cand tu erai pe la ministerul culturii cu casele de patrimoniu.
Nu mai judeca pe altii cand tu nu esti in stare sa iti impui un punct de vedere in propria ograda. Sau iti place ce a iesit acolo ?
Măi gicu’ … Culoarea pe o firmă luminoasă este altă treaba decât culoarea pe o fațadă. În ce privește roșul, acesta e prezent pe majoritatea firmelor luminoase …