O plimbare la pas prin centrul Craiovei mi-a dat prilejul celor două fotografii de mai jos, cărora le adaug și câteva gânduri. Sunt două clădiri construite în epoci diferite, prezente pe una dintre cele mai importante străzi ale orașului, la doar câteva sute de metri distanță de Primăria orașului și de Prefectura județului.

2014 Fatada II

Prima dintre ele a fost construită la începutul secolului și din cât se vede, proprietarii de atunci nu au făcut economie. A rezultat o casă frumoasă, cu o fațadă expresivă. Nu mă îndoiesc că după ce s-a terminat construcția, casa a fost o mândrie, atât pentru proprietari cât și pentru craioveni.

În copilăria mea, aici funcționa Teatrul de Păpuși iar eu veneam destul de des, împreună cu părinții sau chiar cu colegii de clasă primară, aduși de școală.

Ca și în alte situații, casa a început să se degradeze puternic după ce fostul proprietar a revendicat-o iar Teatrul de Păpuși a fost evacuat. Deși casa a rezistat cu bine cutremurului din 1977, probabil că nu va rezista indolenței și nepăsării comunității locale. Păcat !

În cea de a doua imagine vedem o fațadă a blocului „Luxor”, numit așa după numele magazinului ce funcționa la parterul său. Se găsește pe aceiași parte a străzii cu fațada fostului Teatru de Păpuși, vis-a-vis de cinematograful Patria, dar ce deosebiri !

2014 Fatada I

Cu excepția faptului că se găsesc de aceeași parte a străzii, cele două clădiri nu sunt legate de nimic. Dacă prima este încă frumoasă cu toate încercările la care a fost supusă, cea de a doua este urâtă din capul locului și plătește tribut unei nenorociri ce bântuie mai ales pe fațadele construite pe vremea lui Ceaușescu: balconul închis cu foi de geam montate în structură de cornier vopsit.

Atunci ca și acum, incapabile să stăpânească fenomenul, autoritățile luaseră hotărârea să facă blocuri proiectate cu balcoane gata închise cu tâmplărie metalică, socotind că în acest fel vor da satisfacție viitorilor locatari. Probabil că așa a apărut și această fațadă. Că locatarii n-au ținut cont de ce a gândit proiectantul, se vede peste tot, de sus până jos și de la stânga la dreapta. Fiecare a făcut cum i-a venit lui mai bine, în total dispreț  atât față de vecinii săi cât și față de trecătorii cărora privirea le mai zăbovește pe fațadele clădirilor din centrul orașului.

Cele două clădiri sunt expresia unei epoci: prima este a României de dinainte de război, făcută în capitalism de un exponent al burghezo-moșierimii. Cea de a doua, este a României lui Ceaușescu, făcută în anii de putere populară.

Renovată, prima clădire ar putea deveni un reper al orașului, chiar dacă-mi dau seama că este aproape imposibil. În Craiova, nimeni nu are astfel de griji. Cu cea de a doua nu știu ce s-ar putea face. Dacă va rămâne așa, probabil că va continua să ne agreseze cu urâțenia ei, dovedindu-ne și în acest fel că autoritățile nu au capacitatea de a ierarhiza valorile.

Anunțuri