2014 05 Post votare

După anunțarea rezultatelor, o undă de nemulțumire răzbate dinspre toate partidele, indiferent de poziția obținută în ierarhia voturilor.

Oare de ce ? În cele ce urmează, încerc să dau o posibilă explicație.

Primul lucru care se observă, este că alianța grupată în jurul PSD deși se consideră că a câștigat alegerile, a obținut un scor incredibil de mic. Nici cel mai pesimist dintre pesediști nu se aștepta la un scor de numai 37,6 %. Iar dacă dăm la o parte măcar câte un procent pentru cele două partide din alianța de stânga (UNPR și PC), rezultă aproximativ 35 % pentru partidul de guvernământ. Puțin, foarte puțin, mai ales că scorul din 2009 a fost de 31,07 %, dar pe atunci PSD se afla în opoziție, nu la putere …

De asemenea, PNL a obținut un scor foarte mic. Motivele care au condus la această neperformanță vor fi analizate, nu mă îndoiesc. Chiar dacă PNL și-a sporit prezența la Bruxelles, de la cinci europarlamentari în 2009, la șase europarlamentari acum, chiar dacă performanța este cu atât mai intersantă cu cât numărul de mandate alocate României a scăzut cu unul, chiar dacă scorul electoral a fost mai bun: 15,2 % în 2014, spre deosebire de 14.5 % în 2009.

Și atunci de unde provine nemulțumirea generalizată ? O sursă poate fi obiectivul fantezist anunțat înainte de ruperea USL. Vă amintiți cred, de cei 25 % despre care s-a vorbit atât de mult în campania electorală. Adăugați aici și anunțul intenției de demisie a președintelui dacă nu va fi atins baremul de 20 % ! Toate acestea, au creat o combinație explozivă pe care o gustăm chiar acum. În plus, PNL a anunțat că a strâns 1.200.000 de semnături pentru susținerea participării în alegeri. Cum în 2009, PNL obținuse cca. 700.000 de voturi, susținerea alegerilor cu peste un milion de semnături la teșcherea a creat tuturor confortul și iluzia că se va depăși cu ușurință baremul de 20 %. Realitatea din urnă, a consemnat că votanții partidului au fost tot 700.000 … Doar acest din urmă aspect ar trebui să fie un semnal de alarmă despre minciuna care domnește în PNL.

La rândul său, PDL are toate motivele să fie nemulțumit. Să nu uităm că fostul partid prezidențial a căzut de la un incredibil scor de 30 % obținut în 2009, la mai puțin de jumătate în 2014 – adică 12,3 %. Sigur, aici Băsescu are partea lui de vină, dar dacă ne gândim că PMP-ul de azi a obținut cca. 6,3 % putem spune că ce le-a dat în 2009, le-a luat în 2014. Ei să fie sănătoși.

În fine, PMP-ul a reușit performanța de a intra în Parlamentul European, ceea ce nu-i puțin lucru pentru un partid nou înființat, chiar dacă se bucură de suportul declarat al încă-președintelui. Totuși, scorul de numai 6,3 % este cu atât mai neplăcut, cu cât și la PMP toată lumea aștepta 9 sau chiar 10 % !

Totalizând, constatăm că principalele partide din 2014, respectiv PSD + PNL + PDL + PMP, fac împreună 71 %. Cam aceiași jucători, la care s-a adăugat și EBA (doar nu era candidat independent, nu-i așa), au făcut în 2009 aproximativ 81 % !

Comparând cele două cifre vom observa o diferență consistentă, de cca. 10 %. De fapt, de aici provine și nemulțumirea partidelor politice !

Prima explicație este că în afară de votanții partidelor, în 2014 s-a mai adăugat o categorie: votanții contra sistemului, votanții profund nemulțumiți de prestația partidelor. O parte dintra aceștia, l-au votat pe Mircea Diaconu, cealălaltă parte au mers la vot și l-au anulat.

Cu 6,81 %, Mircea Diaconu devine al patrulea partid al țării, înaintea PMP și înaintea UDMR. Este o situație pe care nu doar sociologii și politologii trebuie să o explice, ci mai ales partidele politice și în primul rând PNL, dintre vicepreședinții căruia provine „tânărul” europarlamentar.

Mergând mai departe cu acest raționament, mai observăm că în 2009 s-au consemnat 3,8 % voturi nule. Asta înseamnă că la precedentele alegeri, cca. 200.000 de cetățeni cu drept de vot au greșit votul sau sau l-au anulat cu bună intenție. În 2014, această categorie a crescut la aproape 7 %, adică la cca. 400.000 de voturi anulate.

De ce s-a întâmplat asta ?

Cred că știm cu toții că mulți români au mers pe ideea protestului adresat întregii clase politice, motivând că nu se simt reprezentați de niciun candidat și de niciun partid, alegând să-și anuleze votul ca singură modalitate prin care pot să atragă atenția că România nu merge pe drumul cel bun.

Această situație trebuie să dea de gândit tuturor, pentru că dacă nu va exista o reconsiderare a relației dintre aleși și alegători, procentul celor ce-și vor anula votul va crește. Iar această situație nu poate ajuta pe nimeni, nici aleși, nici alegători …

Reclame