Hebdomadarul „Săptămâna în Oltenia” care apare la Rm. Vâlcea, a găzduit în două episoade un interviu luat subsemnatului cu ceva timp în urmă de către jurnalistul Adrian Pană. Deoarece cred că prin întrebări și răspunsuri s-au atins câteva teme interesante, îl reiau și aici cu nădejdea că va căpăta o și mai mare vizibilitate


1. Domnule Horațiu Buzatu, sunteţi membru al Partidului Național Liberal încă din 1990. Care a fost cel mai complicat moment prin care a trecut acest partid, de atunci şi până în prezent, în opinia dvs. ?

Momentele dificile au fost mai multe și nu-mi este greu să le enumăr pentru că am participat direct la aproape toate. De exemplu, invazia minerilor veniți în București la îndemnul lui Ion Iliescu, în iunie 1990. Atunci a fost devastat sediul partidului din bulevardul Magheru. Din cauza violențelor, începusem să mă îndoiesc de viitorul partidelor politice în România.

Apoi, a mai fost momentul dispersiei PNL în tot felul de aripi și grupuscule, pricinuit de intoleranța liderilor față de massa partidului. Vă amințiți cred, de PNL – Aripa Tânără, rezultat din împotrivirea lui Patriciu și Tăriceanu la imobilismul lui Câmpeanu. Sau de PNL – Convenția Democratică, apărut ca răspuns la refuzul aceluiași Câmpeanu de a merge pe cont propriu în alegeri și nu împreună cu PNȚ în Convenția Democratică. Sau de PNL – Câmpeanu, partid constituit de fostul președinte ca răspuns la excluderea sa. Sau de PL’ 93, un foarte autentic partid de dreapta înființat de Dinu Patriciu ca reacție la năclăiala ideologică ce domnea pe atunci în PNL. Prin intoleranță și lipsă de dialog, această perioadă a fost extrem de dificilă pentru ansamblul partidului și chiar a condus la eșecul electoral din 1992, când PNL nu a intrat în Parlament.

Un moment complicat este și acum, când PNL se confruntă cu o evidentă disoluție a conducerii. Președintele Antonescu a demisionat, oarecum în contratimp cu prim-vicepreședintele Klaus Iohannis, ceea ce dincolo de declarații scoate în evidență lipsa unui plan comun al celor doi. Deși este extrem de necesară, analiza rezultatelor din alegeri nu se face, iar măsurile ce ar trebui să decurgă din analiză nu se iau. Peste toate acestea, PNL se mai confruntă și cu o nouă tentativă de comasare cu adversarul său, PD-L.

Cu toate acestea, eu sunt optimist. Așa cum PNL a găsit resurse pentru a renaște după deșertul traversat în anii comunismului, tot așa va găsi resurse pentru a-și continua drumul istoric început în 1875.

2. Sunteţi de acord fără obiecţiuni cu sintagma că “Oltenia este o zonă roşie” ?

„Oltenia Roșie” este o afirmație bazată pe rezultatele electorale din regiune, preponderent în favoarea partidului roșu, adică PSD. Este o realitate, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu asta. Totuși, vă spun din proprie experiență că există un potențial extraordinar în favoarea liberalilor doar că el trebuie căutat și valorificat. Din nefericire, nu avem parte de continuitate iar pentru asta suntem doar noi de vină. PSD se impune nu doar prin puterea lor ci mai ales prin slăbiciunea noastră.

3. Ce lipseşte filialelor PNL din cele cinci judeţe ale zonei pentru a impune reprezentanţi printre liderii naţionali ? Trebuie cumva păstrată o tradiţie cu liderii naţionali trimişi să-şi culeagă voturile din această zonă ?

Există nenumărați lideri naționali furnizați de provincie. Crin Antonescu vine din Tulcea, Emil Boc de la Cluj, Radu Berceanu de la Craiova, Liviu Dragnea de la Alexandria. Deci există disponibilitatea „centrului” de a primi lideri locali. Prin urmare, dacă filialele Olteniei nu trimit lideri la centru, este rezultatul propriei lor lipse de acțiune. Absolut surprinzător pentru mine este că în Dolj circulația liderilor funcționează în sens invers, adică vin liderii de la centru ca să ocupe poziții locale, ceea ce este o anomalie.

4. Cum interpretaţi rezultatele înregistrate la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai ?

Oarecum previzibile. Sigur, ne-am așteptat cu toții la mai mult, iar atunci când s-au aflat rezultatele, multă lume a fost dezamăgită. Și totuși, PNL a obținut acum un scor mai bun decât cu cinci ani în urmă și a trimis în Parlamentul European un eurodeputat mai mult. Este un succes dacă ne raportăm la 2009, dar și un insucces dacă ne raportăm la actuala reprezentare în Parlamentul României. Să nu uităm că PNL deține 143 de senatori și deputați din totalul de 572 de aleși, deci un foarte respectabil 25 %. Această situație ne-a oferit un confort electoral prost înțeles, mai ales de unii parlamentari liberali care – la o analiză corectă – nu vor putea justifica rezultatele submediocre obținute în colegiile sau în organizațiile lor.

5. E o surpriză pentru dvs. scorul lui Mircea Diaconu, până mai ieri fost coleg de partid ?

Da, este o surpriză pentru că nu mă așteptam să obțină atât de multe voturi. Și mai am încă o surpriză, respectiv numărul foarte mare de voturi anulate. Explicația pe care mi-o dau este că mulți alegători au votat anti-sistem. Cunosc oameni care nu au votat niciodată în acești ani, dar care s-au hotărât brusc să meargă la vot și nu pentru a vota un partid sau un program ci pentru a-și anula votul în semn de protest față de clasa politică. Eu cred că este o tendință de care orice partid are obligația să țină cont.

6. O cunoaşteţi pe Claudia Benchescu ? Consideraţi că a fost potrivită să reprezinte Oltenia pe listele PNL pentru Parlamentul European ?

Pe Claudia Benchescu o știu din vedere, pentru că ni s-a întâmplat să ne întâlnim din când în când prin sediul central al partidului. Nu am participat la vreun eveniment din care să-i pot aprecia calitățile sale politce, dar îmi aduc aminte că prin toamna anului trecut a organizat împreună cu Cluburile Studențești Liberale un simpozion despre „Liberalism și antrepenoriat”, unde l-au invitat să vorbească și pe Relu Fenechiu. Fostul ministru tocmai demisionase din funcție pentru că fusese condamnat la închisoare. M-am întrebat atunci, ce poate să-i învețe pe tinerii liberali un personaj condamnat pentru rele practici în economie ? De ce PNL permite organizarea acestor reuniuni ? Revenind, cred că misiunea de a reprezenta Oltenia s-a încredințat cu prea mare ușurință unei persoane care nu cunoaște această regiune. Din partea PDL, aceeași misiune i s-a încredințat unui om cu multă experiență politică în Parlamentul European, respectiv Marian Jean Marinescu. Poate că și din acest motiv, în județul Dolj a existat o diferență consistentă între încrederea acordată PNL și respectiv PDL.

7. La alegerile din 2009, PNL Dolj obţinea 10,36 % din voturi pe judeţ. Scorul a fost considerat mulţumitor de actualul preşedinte, Mihai Voicu, pe motiv că este un judeţ cu populaţie numeroasă şi complicat ca orientări ale electoratului. Acum, tot la un vot politic, s-a reuşit numai 9,36 %, pe judeţ, iar pe Craiova ceva peste 8 procente… Care credeţi că au fost cauzele acestei scăderi ?

În 2014, la nivel național PNL a obținut un procent mai mult față de 2009. În Dolj, s-a înregistrat exact invers, adică s-a obținut un procent mai puțin: doar 9,36 %. Este rezultatul direct al lipsei de management politic în filială. Echipa de acum este aceiași de aproape 10 ani, interval de timp în care nu a avut rezultate notabile. Mai notați că în Consiliul Județean Dolj, liberalii ocupă din 2004 încoace aceleași șase locuri, chiar dacă partidul a fost de două ori la guvernare. Este o dovadă de automulțumire, dar – după cum s-a văzut – extrem de păguboasă. Subliniez că în Craiova și în Dolj există un potențial de vot în favoarea liberalilor, dar care se pierde din lipsă de acțiune politică. Nu este admisibil ca după ce faci parte din două guverne să nu fi elaborat un program pentru județ și pentru oraș. De altfel, chiar din aceste motive i-am cerut public președintelui Mihai Voicu să demisioneze din funcția pe care o ocupă fără folos pentru PNL.

8. După aflarea rezultatelor votului, preşedintele filialei, Mihai Voicu, a anunţat că solicită excluderea din partid a unor lideri locali, deşi unii dintre aceştia fuseseră chiar demişi din funcţii cu câteva zile înaintea alegerilor. E şi cazul doamnei viceprimar al Craiovei, Cristina Calangiu, înlocuită de la conducerea organizaţiei PNL Craiova cu domnul deputat Ionuţ Stroe. Activul filialei nu are nimic de spus în privinţa asta, forurile interne ale filialei ?

Decizia excluderilor s-a luat chiar de forurile interne, deci opinia acestora a fost foarte clară. Nu comentez asta, deoarece și dna. Calangiu – prin funcția deținută – a contribuit la eșecului politic cu care se confruntă filiala. Dar la fel de vinovați sunt și cei care conduc filiala la nivel județean. Demiterea dnei. Calangiu fără demisia (sau demiterea) dlui. Voicu nu are nici-o valoare, este o treabă făcută doar pe jumătate. Pe de altă parte, observ că membrii de rând nu mai au reacții la deciziile structurilor de conducere. S-a instalat o blazare nefirească, alimentată de ideea greșită că „nu mai e nimic de făcut”. Sper că liberalii se vor trezi totuși și vor anima din nou viața filialei.

9. Cum comentaţi situaţia fostului preşedinte şi premier, Călin Popescu Tăriceanu ? E normal să-l respingă cu atâta vehemenţă şi lipsă de eleganţă propriul partid? Cum credeţi că este perceput un astfel de semnal ?

Înainte de orice altceva, vă rog să observăm că situația lui Tăriceanu nu este prea diferită de a foștilor președinți ai partidului. În PNL este aproape tradițional ca fostul președinte să fie marginalizat de președintele în exercițiu. Asta s-a întâmplat cu Radu Câmpeanu, Mircea Ionescu Quintus, Valeriu Stoica și Theodor Stolojan. Acum se întâmplă cu fostul președinte Călin Popescu Tăriceanu și nu mă îndoiesc că la fel se va întâmpla și cu fostul președinte Crin Antonescu. De asemenea, cu excepția lui Quintus (probabil prea în vârstă ca să mai încerce) ceilalți au încercat constituirea de noi partide. Este o reacție firească pentru oameni care consideră că au un cuvânt de spus în politică. Iată de ce cred că respingerea necondiționată a unui fost președinte de partid nu face altceva decât să producă pierderi.

10. Ce şanse-i daţi lui Klaus Iohannis să conducă coagularea forţelor de centru-dreapta din politica românească ? Dar PNL să rămână singurul partid politic cu principii şi valori autentice, în acest sens ?

În politica românească nu există o necesitate reală pentru coagularea dreaptei. Democrația înseamnă pluri-partidism, deci diversitate de partide. Prin urmare, orice coagulare este un proces nedemocratic, pentru că restrânge posibilitățile de exprimare și de opțiune ale cetățenilor cu drept de vot. Nu văd de ce alegătorii din România trebuie obligați să aleagă doar între două variante. Oamenii nu pot fi obligați să judece în alb și negru. Există și nuanțele de gri care trebuie respectate indiferent de consecințe. Din acest motiv, nu cred că va exista o „coagulare a forțelor de dreapta” iar dacă ea totuși va fi impusă, va determina nașterea unui nou partid de dreapta care va ocupa locul lăsat liber. În ce privește PNL, consider că are datoria de a se opune acestei noi tentative „de coagulare”, concomitent cu o limpezire doctrinară care să-i redea valoarea de reprezentant al dreptei românești.

11. Are vreo şansă clasa politică să se recredibilizeze în faţa alegătorilor din România şi dacă da, cum ?

Da, clasa politică se poate recredibiliza, dar trebuie să îndeplinească o condiție esențială: să înlocuiească interminabilul joc politic pe care-l practică, cu îndeplinirea rolului pe care și l-a asumat, respectiv de a conduce și administra țara în folosul românilor. În mod normal, clasa politică trebuie să se subordoneze intereselor națiunii. Din păcate, vedem cum națiunea a fost îngenuncheată de clasa politică. După 25 de ani de democrație prost înțeleasă atât de oameni cât și de partide, România nu are încă un proiect național de anvergură. Niciun partid politic nu a propus asta. Așa zisele programe politice cu care se defilează în campaniile electorale sunt doar niște însăilături de care se uită în ziua alegerilor. Asta e situația acum și nu trebuie să ne mire absenteismul din ce în ce mai ridicat consemnat în ziua alegerilor. Primul partid care va veni cu un proiect național și care se va bate pentru el nu doar în campania electorală ci mai ales după aceea, va avea de câștigat și nu doar credibilitate.

12. Casa Regală a României a crescut în popularitate în rândul românilor, cel puţin aşa relevă sondajele de opinie. Rămâne monarhia constituţională o opţiune viabilă pentru România secolului XXI ?

Monarhia este singura opțiune pentru țara noastră. Republica nu este doar nelegitimă ci și impusă cu forța de o putere străină. Ca să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat în 1947, priviți ce se întâmplă acum Ucrainei, chiar dacă nu este exact același lucru. Orice întârziere în restaurația monarhiei în România nu este altceva decât pierdere de timp, iar felul în care evoluează țara noastră este o dovadă în acest sens. Sunt atât de multe argumente în favoarea acestei afirmații încât îmi este greu să le ierarhizez. Cred că cel mai important aspect ar fi că restaurația monarhiei în România va ridica calitatea disputelor politice și totodată le va reduce. Gândiți-vă ce va însemna să nu ne mai batem cu atât de multe pasiuni și trădări pentru președinție și să reducem competiția politică românească la alegerea Parlamentului și desemnarea premierului ca o consecință a reprezentării decise de electorat. Nu întâmplător, românii care consideră monarhia ca fiind cea mai bună formulă de organizare a statului, sunt în creștere. Oamenii sunt sătuli de ce văd pe scena politică: dispute interminabile, trădări pe bandă rulantă, lipsă de preocupare pentru problemele țării, etc.

Anunțuri