2014 07 Sigle FSN

Imediat după fuga lui Ceaușescu, comuniștii din linia a doua a Partidului Comunist Român se grupează în jurul lui Ion Iliescu, cunoscut ca un „comunist de omenie” și totodată ca opozant al familiei prezidențiale. Pentru că era necesară și o formulă juridică, în februarie 1990 gruparea și-a atribuit un nume, respectiv FSN, adică Frontul Salvării Naționale. Deși anunțaseră că scopul FSN este doar gestionarea problemelor curente până la organizarea alegerilor, FSN s-a înregistrat ca partid politic. Această situație ce a generat mari mitinguri de protest, în special în București. Ca represalii la aceste manifestații pașnice, FSN a organizat primele mineriade în România. Aceste contramanifestații au contribuit masiv la discreditarea României.

Schisma dintre comuniștii lui Ceaușescu și comuniștii lui Iliescu din fostul PCR a fost urmată de încă una, de această dată în noul FSN. Deși învingători, comuniștii lui Iliescu erau somați să transfere din puterea deținută către lupii tineri, respectiv Petre Roman, Radu Berceanu, Traian Băsescu, Adriean Videanu, etc.

Iliescu și ai lui nu-i acceptă, așa se produce o nouă ruptură – nu la fel de sângeroasă, dar la fel de dramatică: grupul Iliescu este gonit din FSN, așa că bătrânii înființează un nou partid care s-a numit Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), în timp ce Petre Roman & Comp. își păstrează denumirea de FSN.

După alegerile din 1992, liderii FSN decid să schimbe denumirea partidului în PD – Partidul Democrat, iar Petre Roman rămâne președintele formațiunii. Ca aspiranți la valorile socialismului european își păstrează orientarea de stânga dar și trandafirul socialist în siglă.

În pregătirea alegerilor din 1996, Partidul Democrat înființează USD – Uniunea Social-Democrată împreună cu Partidul Social Democrat ăla condus de Sergiu Cunescu. Tot în 1996, Partidul Democrat devine membru cu drepturi depline în Internaționala Socialistă. Din această calitate, în 1999 PD a organizat la București una din întrunirile periodice ale socialiștilor.

De asemenea, ca să-și facă mâna la fuziuni, în acestă perioadă Partidul Democrat fuzionează în 1994 cu Partidul Democrat al Muncii și în 1997 cu Partidul Unității Social-Democrate. După cum spunea Petre Roman după una dintre fuziuni, de acum încolo, Partidul Democrat se afirmă ca principal reprezentat al socialismului modern și european, etc.

În 2005, liderii Partidului Democrat sesisează o oportunitate: în Internaționala Socialistă sunt prezente două partide din România (PSD și PD), în timp ce în Partidul Popular European sunt prezenți doar țărăniștii, fără să fie prezenți și în Parlamentul național. Prin urmare, PD-ul decide schimbarea apartenenței, de la socialiști la populari.

În 2006, Partidul Democrat are din nou poftă de absorbție. Cum partidele mici se terminaseră, pune ochii pe Partidului Național Liberal. Pentru prima dată se pune problema fuziunii celor două partide, dar ideea este respinsă cu multă fermitate de fostul președinte PNL, Călin Popescu Tăriceanu. Totuși, din PNL se desprinde un grup care împreună cu doi foști președinți PNL – Valeriu Stoica și Teodor Stolojan – înființează un nou partid, numit PLD – Partidul Liberal Democrat.

Acesta obține un nesperat 7,75 % în alegerile pentru Parlamentul European din 2007 apoi se organizează o nouă festivitate de absorbție în care partidul lui Stolojan este anexat la Partidul Democrat. Ca să dea un parfum de credibilitate operațiunii, denumirea partidului este schimbată în sensul că după PD mai apare și litera L. Totuși, trandafirul socialist este păstrat în siglă.

Probabil pentru că mistuirea PLD-ului a durat mai mult decât se aștepta sau poate pentru că au avut și alte probleme, fostul FSN tace și nu mai pomenește nimic de fuziuni până luna trecută.

Pentru că propunerea de fuziune PNL-PD fusese respinsă cu oarece brutalitate la prima încercare, autorii ideii se organizează mai bine și de această dată, fuziunea nu mai este promovată doar de președintele PD-L ci și de președintele PNL. Mai mult, pentru ca acapararea să fie completă, PNL se mută din ALDE la PPE.

Ca să-și râdă de ei, foștii FSN-iști sunt de acord că denumirea noului partid să rămână PNL. În definitiv, pentru ei nu este o problemă cum se numesc sau cu cine fuzionează ci dimpotrivă: să te numești PNL este o binemeritată răsplată.

– Sfârșit –

Anunțuri