2014 05 29 Stolo Base

Mulți din prietenii mei peneliști se străduiesc să mă convingă de justețea candidaturii lui Klaus Iohannis pentru președinția României. Îmi aduc pentru asta cel puțin două argumente: Iohannis este neamț și știm cu toții că a mai fost un neamț care a schimbat fața României. Sau: Iohannis seamănă cu Stolojan, deci o să aibă tot atâta succes, sau chiar mai mult.

La primul argument, nu reacționez defel. Mă gândesc doar că folosim cu prea mare ușurință comparația între fostul Rege al României și actualul primar al Sibiului. Francezul are o vorbă: „comparaison n’est pas toujour raison” – adică a face o comparație nu înseamnă a avea și dreptate. Și din acest caz, constat că înțelepciune populară nu avem doar pe lângă Marea Neagră ci se mai găsește și pe lângă Atlantic.

În schimb, cel de-al doilea argument merită o atenție mai specială și nu doar pentru că între cei doi protagoniști există asemănări de comportament și atitudine.

Să ne aducem aminte că pentru alegerile prezidențiale din 2004, PNL își stabilise candidatul în persoana lui Theodor Stolojan. Fusese o decizie dificilă, luată cu multă dificultate în interiorul Alianței Dreptate și Adevăr. Alianța însemna – printre altele – liste comune pentru Camera Deputaților și Senatul României, candidat comun pentru Președinția României, desemnat de un partid şi prim-ministru desemnat de celălalt partid. Tot pentru aducere aminte, să mai precizăm că președintele PNL era Theodor Stolojan, președintele PD era Traian Băsescu, iar principalul adversar politic era atotputernicul (pe atunci) Adrian Năstase: prim-ministru, președinte PSD, candidat PSD pentru Cotroceni.

Alegerile locale desfășurate în vara lui 2004, consemnaseră rangul de prim-partid pentru PSD. Pe locurile II și III, se găseau PNL și PD, iar suma rezultatelor lor era comparabilă cu rezultatul PSD. Prin urmare, candidatura lui Stolojan susținută de PD, inspira entuziasm în rândurile PNL. Sigur, mai apărea câte o umbră în discuții atunci când se mai aducea vorba despre viitorul prim-ministru, dar lumea se liniștea repede la ideea unui guvern împărțit echitabil între cele două partide.

Iată de ce, anunțul retragerii lui Theodor Stolojan din cursa prezidențială și înlocuirea lui cu Traian Băsescu a căzut ca un trăsnet printre liberali.

Momentul fusese bine ales: la începutul lunii octombrie, deci cu foarte puțin timp înainte de începerea oficială a campaniei electorale. Timpul fiind scurt, PNL nu mai avea posibilitatea desemnării unui alt candidat și chiar dacă ar fi avut-o, era clar că decizia fusese luată: candidatul Alianței va fi Traian Băsescu și gata.

Desigur, după experiența avută atunci, acum îmi este clar că rocada Stolojan / Băsescu nu s-a făcut din cauza problemelor de sănătate invocate de președintele PNL ci pentru că cineva (oare cine ?) luase hotârârea apoi le-a comunicat-o spre executare celor doi.

Nu vreau să mai insist asupra acelei întâmplări deoarece s-au consumat multe tone de cerneală pe subiect, pe atunci internetul ne-fiind așa dezvoltat.

Și totuși câteva întrebări rămân iar cea mai importantă este unde se vor opri asemănările dintre candidatura lui Stolojan și cea a lui Iohannis ?

Iar dacă Iohannis nu va mai (putea) candida pentru președinția României – așa cum se tot vorbește, cine o va face în locul lui ? Pe cine va fi (din nou) nevoit să suțină PNL ? Și mai ales, cine vor fi vinovații pentru noua abureală ?

 

Reclame