2014 10 Capture Johannis

Ca mulți alții și eu cred că Iohannis a greșit când a răspuns în doi peri în discuția cu jurnalistul de la Gândul, vorbind despre cum și-a cumpărat el șase case. Apoi, a greșit și mai tare încercând să scape de tirul întrebărilor folosind o modalitate care poate funcționa într-o discuție colocvială, eventual fără multă lume de față. Sugerând că alți profesori au avut ghinion nereușind să acumuleze șase case făcând meditații, Iohannis s-a lăsat descoperit și a făcut un cadou nesperat adversarilor săi. De aici înainte, aceștia nu se vor sfii să întoarcă pe toate fețele tema ghinionului, că așa e regula jocului în politică.

Ca să fie clar, nu sunt de acord cu afirmațiile că Iohannis ar face parte dintre cei care disprețuiesc profesorii, așa cum s-a scris. Mai degrabă cred că este un slab comunicator și lipsindu-i abilitatea disimulării, nu a știut să-și valorifice propria sa îndeletnicire, de profesor. Nu cred nici că averea sa este rezultatul unor afaceri oneroase. Probabil că a avut venituri peste medie (desigur, cu tot cu meditațiile), a știut să se chivernisească cu cheltuieli mici și în plus a cumpărat ieftin case, într-o perioadă în care astfel de oportunități existau cu prisosință.

Și totuși, situația în care a fost pus de jurnalistul de la Gândul era previzibilă.

Orice gazetar care-și iubește meseria dorește să pună un om politic în dificultate, indiferent de orientarea lui. Amintiți-vă de Marius Tucă în primele dezbateri televizate, cu un deceniu în urmă, de dl. colonel Turcescu împărțind bile albe (sau negre, după caz) în celebra sa emisiune, de Florin Călinescu, de nestăpânit la „Chestiunea Zilei”, sau de Doru Braia, cu aplombul său temperat doar de bun simț și inteligență !

La fel s-a comportat și Claudiu Pândaru, jurnalistul de la Gândul: a încercat să provoace un eveniment în emisiunea sa, folosindu-se de teme neclarificate de Iohannis: meditațiile și casele. Repet, comportamentul jurnalistului a fost cât se poate de previzibil.

În ce privește comportamentul lui Iohannis, acesta a fost lamentabil. A reacționat prost la întrebările puse, chiar dacă erau legitime. A continuat și mai prost, lăsându-se atras în cursa întinsă de jurnalist. În final, ca să nu mai piardă timpul a dat și cu bâta-n baltă, stropind toți profesorii din țară. Ghinion !

Revăzând interviul, îmi este clar că Iohannis nu era pregătit pentru o astfel de abordare. Dar vina nu-i aparține lui, ci oamenilor lui, adică acelora care aveau obligația de a-i pregăti și gestiona întâlnirile cu presa și prezențele publice. Ce mare lucru era pentru echipa de campanie să-i pregătească răspunsurile lui Iohannis, astfel încât subiectul case + meditații să fie un atu pentru el și nu pentru adversarii săi ? Evident, era cât se poate de simplu, doar că incompetența acestora și-a spus cuvântul …

Din toată întâmplarea, eu trag concluzia că Iohannis o fi fost bun să-și aleagă colaboratorii la Sibiu, probabil dintre sibieni, dar când vine vorba de colaboratorii din București, nu-i mai nimerește ci dimpotrivă. Sunt sigur că aceștia i-au fost băgați pe gât, iar omul ne-fiind obișnuit cu fauna care colcăie prin partide, i-a acceptat. Privind astfel, rateurile lui Iohannis devin normale, firești. Singura curiozitate pe care o am este câte astfel de întâmplări vor mai fi ?

Anunțuri