Polarizare

2014 11 Ponta si Iohannis

Rezultatele votului din 2 noiembrie ne arată o polarizare a voturilor fără precedent. Primii doi clasați (Victor Ponta și Klaus Iohannis) au obținut aproape împreună aproape trei sferturi din voturile exprimate: cca. 72 %. Este o cifră înfricoșătoare, deoarece strivește alte variante de exprimare politică. Fără să exagerez, mi se pare că democrația românească va avea de suferit în viitorul apropiat, pentru că electoratul va fi nevoit să aleagă între doar două variante. Cu douăzeci și cinci de ani în urmă, aveam un singur partid care susținea că le știe pe toate. Acum tindem să avem două partide și sunt oameni care cred că-i destul. Este așa greu de înțeles că democrația nu poate funcționa fără partide ?

Mai mult decât atât, se găsesc destui care să invoce modelul american, bazat pe două partide. Acestora le-aș spune două lucruri: în primul rând, trebuie știut că în SUA nu funcționează doar două partide ci foarte multe. Este drept că acestea sunt vizibile mai ales pe plan statal și nu la anvergură națională, dar asta ține de o altă organizare politică și administrativă și mai ales de alte mentalități. În plus, în SUA funcționează democrația, pe când aici avem unele probleme. Acolo, o minoritate – chiar politică – este respectată. Aici, este obligată să se supună necondiționat majorității, iar supunerea este întodeauna actul care precede eliminarea.

Locul trei

2014 11 Tariceanu si Antonescu

În orice competiție, există un podium al învingătorilor pe care urcă primii trei clasați. În cazul alegerilor prezidențiale recent încheiate, cel de al treilea s-a dovedit a fi Călin Popescu Tăriceanu. De aici înțelegem că steagul liberalismului nu a fost coborât, chiar dacă la masa verde niște oameni cu interese ciudate, au hotărât diluarea fostului PNL în marele partid popular european.

De asemenea, obținând această poziție, candidatul liberal reușește și o igienizare politică, blocând prezența pe podiumul final a Elenei Udrea, probabil cel mai toxic produs politic din epoca Băsescu.

În etapa următoare, Tăriceanu are datoria să consolideze mișcarea liberală și nu doar prin racolarea de parlamentari din fostul PNL ci mai ales prin prezentarea unei alternative reale de dreapta, atât de necesară în România de azi. Nu trebuie uitat că liberalismul are nevoie de reprezentare și nu de impostori, după cum nu trebuie uitat că alegerile parlamentare din 2016 sunt foarte aproape.

Și pentru că vorbim de locul III, să ne aducem aminte alegerile din 2009, deoarece pe această poziție s-a aflat tot un liberal. Crin Antonescu a obținut atunci un scor istoric fiind pentru prima dată când s-a depășit pragul psihologic de 20 %. Este drept că era și un context politic mai clar, fiecare partid având candidatul propriu. În turul I, Geoană obținuse 31,2 %, iar Băsescu 32,4 %, deci o foarte mică diferență. În turul II, Crin Antonescu nu a avut nicio ezitare și a anunțat o susținere totală pentru Geoană. Greu de spus acum ce s-a întâmplat atunci, dar Geoană și Băsescu au păstrat mica diferență consemnată în turul I și în turul II.

Turul II

Nu se pot face previziuni pentru rezultatele celui de al doilea tur de scrutin. Din desfășurarea de forțe din primul tur, am înțeles că în alegerile din România nu au alergat doar candidații. Evident, competiția s-a reluat iar cei doi încep lupta de la zero, chiar dacă primul scrutin i-a plasat la o diferență de zece procente.

Nu mă îndoiesc că vom vedea alianțe spectaculoase și dezvăluiri senzaționale, iar următoarele zile ne vor aduce finalul: noul președinte.

În ce mă privește, sper să fie și ultimul. Cele întâmplate în campania electorală ar trebui să fie încă un set de argumente pentru ca România să redevină o monarhie constituțională.

P.S. Ca să și glumim: o să avem un președinte al cărui nume nu se mai termină cu sufixul „escu”.

Anunțuri