2014 11 Corneliu Coposu

Astăzi se împlinesc 19 ani de la moartea lui Corneliu Coposu.

Am avut privilegiul de a-l cunoaște chiar în sediul PNȚ, în ianuarie 1990 și am rămas cu amintirea unei priviri din care se revărsa blândețe. Știam că făcuse pușcărie pe nedrept și mă întrebam dacă ar l-ar fi privit la fel și pe Ion Iliescu. Mai târziu am aflat că da, la fel îl privea și pe Ion Iliescu și pe toți ceilalți chiar dacă îi furaseră tinerețea. Faptul că furaseră și Revoluția noastră, nu mai conta. De fapt, Coposu credea sincer în virtuțile democrației și era convins că poporul român nu va ezita să o folosească. Ce a urmat, am văzut. De fapt, mai vedem și acum.

Cu tot deznodământul primelor „alegeri libere”, pentru mine a fost o scurtă lecție despre toleranță, o atitudine care nu mai există acum. Privind în jurul meu, îmi dau seama că nu mai este nimic de spus.

Anunțuri