Blog 2015 01 25Zilele astea se desfășoară o mare plângere națională având ca subiect creșterea galopantă a francului elvețian în raport cu moneda noastră națională, bietul leul.

Sunt convins că dacă nu ar fi existat și niște credite contractate în franci elvețieni, fluctuația de pe piață ar fi trecut neobservată. Așa, cei 75.000 de beneficiari ai creditelor în moneda-cea-rea au purces la proteste, ba chiar au organizat și un miting în fața Băncii Naționale a României.

Nu vreau să comentez subiectul, mai ales că există o adevărată inflație de păreri pe această temă. În schimb, vreau să vă fac cunoscută (sau după caz, să v-o reamintesc) o întâmplare pe cât de urâtă, la fel de adevărată, petrecută în 1997. Atunci nu au fost afectați 75.000 de cetățeni ci absolut toate firmele românești.

În 1997, nu exista euro iar comerțul exterior românesc se făcea mai ales pe mărci germane și pe dolari americani. Banca Națională a României (cu același Mugur Isărescu în fotoliul de guvernator) anunța zilnic un curs leu / dolar care era folosit de toţi agenţii economici în schimburile comerciale.

Din nefericire, cumpărarea de dolari nu era liberă. Firmele care aveau nevoie de valută duceau la bancă facturile emise de partenerii externi și blocau suma în lei necesară tranzacției. Banca nu făcea nicio promisiune cu privire la data la care urma să onoreze tranzacția și nici nu avea vreo obligație în acest sens. Singurul lucru cert era că achiziția valutei putea să dureze la fel de bine o săptămână sau trei luni. Îmi aduc aminte că aveam un stress extraordinar pe atunci, pentru că o creștere a valorii dolarului american peste o anumită limită putea să-mi aducă pierderi însemnate. Din acest motiv, în fiecare zi urmăream cursul și speram că nu vor fi creșteri mai mari decât cele preconizate. Și într-adevăr, în tot anul 1996, cursul s-a deplasat previzibil, de la vreo 2.500 de lei în ianuarie, până la vreo 3.500 de lei în decembrie, adică o creștere de cca. 40 % într-un an.

Nenorocirea s-a petrecut începând cu ianuarie 1997, când cursul a crescut cu vreo 15 % doar în prima lună. Apoi, alți aproape 50 % în februarie, iar la începutul în martie, s-au mai adăugat încă 30 %. În acest fel, cursul a ajuns de la 3.500-3.600 lei / dolar la peste 7.700 de lei pentru același dolar. Altfel spus, în mai puțin de trei luni, cursul leu / dolar s-a dublat. Și a rămas așa !

Pentru firmele care importau mărfuri sau achiziționaseră echipamente pentru care încă derulau contracte, creșterea galopantă a fost o încercare grea, pentru că s-au trezit în situația de a plăti cu mult mai mulți bani decât măsuraseră, atât pentru furnizori cât și pentru ratele creditelor aflate în derulare.

Evident, problemele au fost depășite fără vreun ajutor din partea statului. Dimpotrivă ! Dar despre situații ca acelea, nimeni nu mai vorbește acum … În ce mă privește, atunci a început să-mi albească părul: am terminat 1996 cu părul negru și am început 1998 cu părul alb !

Sursa foto: știrile PRO TV.

Citește și Dolarul de pe jos – un articol din 26 iulie 2011.

Anunțuri