2015 02 Citat Reagan

Motto:

Viziunea guvernului în economie poate fi exprimată în câteva fraze: dacă mișcă, atunci impoziteaz-o. Dacă încă mai mișcă, atunci reglementeaz-o. Iar dacă moare, subvenționeaz-o.

Ronald Reagan

Am citit cu multă surprindere scrisoarea trimisă de dl. Vosganian prin intermediul blogului său către „procurorul general al republicii”.

În primul rând, m-a surprins formula de adresare. Știm cu toții că în nomenclatorul de funcții din România nu (mai) există „procurorul general al republicii”. Eventual există, dar în România de peste Prut, la fraţii moldoveni. Sau a existat și în România, dar nu în timpurile noastre ci doar o perioadă de după aprilie 1948, atunci când Procurorul General al Regatului României a fost înlocuit de Procurorul General al Republicii Populare, odată cu schimbarea abuzivă a Constituției. Prin schimbare, procurorul general s-a numit „al republicii” tocmai pentru a sublinia trecerea de la monarhie la republică.

Dar asta nu mai are nicio importanță. Într-o țară în care funcționează încă forma de guvernământ impusă de o putere străină, iar parlamentarii, guvernul și întreaga clasă politică se complace în minciuna numită republică doar pentru că din când în când își trimit în fruntea statului câte un coleg de partid, evident nu mai contează când un senator și fost ministru i se adresează procurorului general folosind o formulă de tristă amintire.

Mai mult decât formula de adresare, m-a surprins conținutul scrisorii, pentru că întreg conținutul acesteia este o pledoarie pentru subvenționarea economiei în general și pentru subvenționarea prețului la gaze în special. Ca să fie clar, nu fac evaluări privind legalitatea propunerilor discutate în ședința de guvern și care sunt acum subiectul cercetărilor DNA. Adriean Videanu, Călin Popescu-Tăriceanu și desigur însuși Vosganian, sunt doar niște personaje unei scenete în care niște liberali declarați acționează folosind principii cât se poate de socialiste pe care le și motivează, la fel de socialist. Faptul că beneficiarul (Ioan Niculaie) este unul dintre capitaliștii post-decembriști este o altă scenetă.

Din perspectivă liberală, nu există niciun fel de justificare pentru subvenție. Conform definiției, aceasta e un ajutor bănesc nerambursabil pe care statul îl acordă unei instituții sau unei ramuri a economiei cu scopul prevenirii unor efecte sociale nedorite. Evident, sursa banilor care susțin o subvenție nu poate fi alta decât bugetul de stat, adică banii contribuabililor capabili să facă profit. Întrucât statul folosește acei bani pentru a susține o companie incapabilă să facă profit, subvenția devine un instrument de lucru cât se poate de socialist, pe principiul egalitarist folosit și de hoții din codru care luau de la bogați (cei mai mulți fiind harnici și inventivi) pentru a da la săraci (unii fiind leneși și cam proști).

De altfel, cu cât statul va subvenționa mai mult, cu atât implicarea acestuia va fi mai mare. Acceptându-i implicarea, ajungem la statul atotputernic, cu o economie integral supusă intervențiilor. Într-un astfel de caz, necesitatea reînființării unui Comitet de Stat al Planificării devine acută, pentru că nu piața liberă va decide volumul producției și prețurile ci „ înaltele interese ale țării” așa cum vor fi ele definite de birocrați.

În loc de concluzie: m-ar fi bucurat să nu am motive pentru a remarca atitudini socialiste printre miniştrii liberali. Dar cred că suntem cu toţi datori să le evidenţiem atunci când le întâlnim, tocmai pentru a nu mai crede în liberalismul propovăduit de socialişti.

În fine, o să închei spunând că mi-a plăcut mai mult atitudinea lui Tăriceanu ca șef al guvernului în şedinţa din 2008, decât a aceluiași Tăriceanu ca senator în 2013. În prima ipostază, a refuzat cererile formulate de Vosganian, având o atitudine conformă cu principiile liberale, pe care acesta i-a și reproșat-o. În cea de a doua ipostază, relatată pe blogul fostului ministru, Tăriceanu apără principiile subvenționării şi demersul lui Vosganian, exemplificând cu subvențiile din agricultură.

Anunțuri