În fiecare zi, mergând de acasă la birou, văd prin geamurile mașinii pista de biciclete amenajată de autorități de-a lungul străzii Caracal. De multe ori m-am gândit că este cazul să o încerc și eu, dar de fiecare dată mi-am găsit tot felul de motive ca să nu o fac, mai ales că eu sunt un biciclist de distanțe scurte, eventual de acasă până în centru sau scurte plimbări prin parc.
Dar pentru că am mai văzut și numeroși bicicliști care continuă să folosească în comun cu alte autovehicule carosabilul, deși pista cea nouă ar fi trebuit să le ofere soluția, curioazitatea a adăugat un motiv suplimentar, așa că iată-mă folosind bicicleta pentru a mă deplasa de la birou către centru. Evident, mi-am asumat dezavantajul că voi ajunge cu 15-20 de minute mai târziu, dar m-am zis că mișcarea este sănătoasă. În plus, voi contribui după puterile mele la lupta dintre om și poluare, în avantajul omului, desigur.
În acest fel, am aflat că pista de biciclete oferită craiovenilor nu este tocmai o pistă amenajată ci este un marcaj cu vopsea albă, aplicat pe trotuar. Bun și așa, mi-am zis. În definitiv, între benzile albe se găsește o suprafață dedicată bicicliștilor, deci să pedalăm !
Surprizele nu a întârziat să apară, așa că am făcut câteva fotografii cu telefonul din dotare, pe care vă propun să le comentăm în cele ce urmează.
Foto 1. Automacaraua „calcă” juma de pistă. Nici-o problemă dacă te gândești că în afară de a fi biciclist, trebuie să ai suflet de acrobat ca să ajungi la macara, că doar trebuie să cobori o bordură de vreo 25 – 30 cm. …
Foto 2. Peste doar câteva zeci de metri, situația se schimbă: în fața celebrei bodegi „La biciușcari”, un șofer de Iveco a avut nevoie și de o bucată din pista de biciclete ca să-și poată parca furgoneta. Între a bloca un fir de circulație pe strada Caracal și a bloca pista de biciclete, omul a ales să afecteze bicicliștii.
Foto 3. Mai pedalez puțin și încep să cred că șoferii de IVECO au un stil propriu de parcare: cu roțile din față pe pista de biciclete.
Foto 4. Din imagine s-ar putea să credeți că omul și mașina așteptau să intre în vreo curte … Nici vorbă de așa ceva ! Mașina era parcată, iar parcarea se făcuse cu multă grijă, chiar în dreptul stâlpului de care era fixată o barieră și desigur, cu o parte din mașină peste pista de bicicliști. De altfel, aceeași mașină poate fi văzută și în imaginea precedentă, într-un cadru mai îndepărtat.
Foto 5. Nu apuc să fac următorii 20 de metri, că un nou obstacol apare în calea mea către centru. De această dată, automobilistul nu s-a mai încurcat și a pus mașina de-a dreptul peste pista de biciclete.
Foto 6. Peste încă 20 de metri: probabil că este fratele celui din fotografia precedentă ! Același tip de mașină, aceeași manieră de parcare. Probabil că au supt sânge de la aceeași mamă și au învățat parcarea de la același instructor auto.
Foto 7. Speram că pe măsură ce mă apropii de centru, pista de biciclete va deveni mai liberă. Dar ți-ai găsit ! Dimpotrivă, automobiliștii fiind mai mulți iar parcările mai puține, pista era și mai folosită pentru parcarea mașinilor.
Foto 8. Am păstrat pentru final o fotografie care arată că nu doar automobiliștii își bagă picioarele în bicicliștii craioveni ci și autoritățile orașului care au „gândit” pista. Evident, nu-i vorba despre biciclistul care ocolește cu grijă hidrantul ci chiar despre hidrantul care se găsește în mijlocul pistei. Chiar așa: de ce să fie stâlpi de electricitate în mijlocul șoselelor și nu ar fi niște hidranți în mijlocul pistelor de biciclete ?
*
P.S. Nu aș vrea să fiu greșit înțeles ! Pista de biciclete este necesară și este un lucru extraordinar că a fost făcută. Dar nu trebuie doar să bifăm o realizare în agendă ci trebuie să o facem funcțională. Altfel, s-au cheltuit niște bani degeaba …
Blogul lui Buzatu 