Pentru că mă gândesc din ce în ce mai mult la posibila mea candidatură pentru funcția de primar al Craiovei, am început să mă documentez despre temele importante ale orașului.

Așa am ajuns și la capitolul infrastructură, interesant mai ales pentru că orașul este frânt în două de marea lucrare de pe Calea București, începută cu ani în urmă și încă departe de finalizare, după cum vedem cu toții. Am aflat astfel că șantierul care ne-a distrus nervii și suspensiile automobilelor este un program numit „dezvoltarea transportului ecologic”, o investiție de cca. 7,8 milioane de euro. Banii sunt veniți atât de la bugetul național cât și de la Uniunea Europeană și folosiți pentru reabilitarea principalei artere de circulație a orașului, Calea București.

Obiectivul acestor cheltuieli ar fi reducerea poluării și îmbunătățirea infrastructurii de transport, deoarece se presupune că după ce se va da în folosință Calea București reabilitată, craiovenii nu vor mai folosi autoturismul propriu pentru felurite deplasări ci se vor orienta către tramvaiul electric, autovehicule electrice precum și biciclete.

Nu știu pe ce se bazează aceste presupuneri, dar hai să le comentăm puțin:

1. Tramvaiul craiovean.

Subiectul continuă să fie o tratat cu neseriozitate. Regia de Transport Local dispune de câteva garnituri de vagoane, dar acestea sunt mai potrivite pentru un muzeu feroviar decât pentru un transport de calitate. Este drept că s-a făcut o recondiționare a acestora, dar rezultatul nu poate satisface nici măcar minime exigențe. Trebuie să încetăm să credem că lipitul abțibildelor cu sigla Craiova – Capitală Culturală reprezintă o soluție pentru transportul craiovean.

2015 Tramvai Craiova

2. Autovehicule electrice și hibride

În Craiova și în Dolj, nu prea există așa ceva. De fapt, s-au înmatriculat vreo trei-patru autovehicule hibride (combustibil clasic + electric) și niciun automobil electric. Așadar, să zicem că facem cheltuieli pentru astfel de dispozitive este doar o atitudine confecționată, cu care unii speră să înduioșeze ecologiști mai slabi de înger. Sigur, ne putem gândi că aceste dispozitive vor apărea în viitorul apropiat, dar asta e o altă discuție.

3. Pistele pentru bicicliști

Am mai scris despre asta, așa că nu reiau subiectul. Totuși, voi afirma încă o dată că până și aceste lucrări sunt făcute în derâdere, fără grijă și mai ales fără perspectiva de a putea fi folosite. Pentru amănunte, click aici.

*

Nu vreau să închei într-un ton pesimist. Prin urmare, iată câteva idei:

Craiova are nevoie de tramvaie noi, adecvate secolului XXI și nu de containerele de tablă vopsită și numite impropriu „tramvaie modernizate”. Primăria trebuie să-și ia în serios rolul de autoritate publică și să schimbe rapid materialul rulant din Craiova. Nu este normal să investești milioane de euro pentru calea de rulare, apoi să o folosești făcând să umble prin centrul orașului câteva gioarse vopsite, fabricate la mijlocul secolului trecut.

2015 Tramvai Arad

Pot să le dau și idei, dacă vor: Astra Arad produce tramvaie moderne, performante, premiate în saloane internaționale și cerute peste tot în lume. De ce nu s-ar cere și în Craiova ? În definitiv, autoritățile trebuie să impulsioneze mediul de afaceri intern iar comenzile publice plasate producătorilor autohtoni și nu importatorilor sunt o bună metodă.

Automobilul cu propulsie electrică reprezintă viitorul. Sigur că – cel puțin deocamdată – acestea sunt primitive, dificil de întreținut și chiar dificil de obținut. Și totuși, dincolo de frazele în limbă de lemn împrumutate din diverse documentații, Primăria Craiovei are datoria de a da un exemplu. Nu știu câte vehicule are în dotare, dar măcar unul dintre ele poate fi un automobil cu propulsie electrică.

2015 Trotineta Craiova

În plus, unii dintre inspectorii de teren ar putea să folosească pentru deplasările de oraș un minunat vehicul electric care se produce chiar în Craiova. Nu râdeți ! Chiar dacă este ceva mai mult decât o trotinetă, vehiculul are succes iar funcționarilor mai tineri chiar le-ar place ideea !

Pistele de bicicliști rămân un deziderat. Cele de pe strada Caracal au dispărut răpuse de un șanț. Cele de pe Calea București sunt înguste iar utilizarea lor va fi aproape imposibilă, din cauza vecinătății prost gândite cu parcările de pe lungul Căii București. În mod normal, aceste pistelor ar trebui refăcute în respectul normelor de proiectare și execuție pentru astfel de dotări urbane, iar contravaloarea lucrărilor să fie imputată celor care se fac vinovați de greșeală. Dar în afară de acestea, piste de bicicliști se mai pot amenaja și pe alte trasee importante ale orașului. Pentru stabilirea acestor trasee, nu aș plăti milioane de euro pe studii de fezabilitate ci aș discuta cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism o idee simplă, folosită și pe vremuri: încredințarea temei de proiectare unui student din an terminal pentru lucrarea sa de diplomă.

P.S. Sunt de acord că subiectul „infrastructură și transport urban” nu poate fi expediat în câteva cuvinte. Aici sunt doar câteva idei care vor fi dezvoltate în perioada următoare. Desigur, și alte idei se vor alătura, așa că sunt deschis la orice sugestii !

Anunțuri