Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților este o instituție de stat înființată printr-o hotărâre de guvern în 2005. Scopul declarat a fost de a facilita restituirea proprietăților confiscate de statul român după instalarea Republicii pro-sovietice.

Evident, asta a fost doar la nivel declarativ. De fapt, imediat după înființare, agenția a fost mobilată cu oameni a căror principală îndatorire ar fi trebuit să fie îndeplinirea misiunii de a restitui proprietățile către foștii proprietari. În loc de asta, angajații agenției au facilitat mai degrabă accesul clientelei politice la proprietățile respective. Nu întâmplător, la nici un deceniu de la înființare, o bună parte din șefii sau foștii șefi ai agenției se găsesc în conflict major cu legea. Alături de restituiri controversate, acesta e bilanțul lor incontestabil.

2015 12 ZA si NI

Ingrid Zaarour – primul Președinte ANRP și Teodor Nicolescu – primul Vicepreședinte ANRP. Astăzi, ambii sunt în atenția DNA.

Mai grav este că în acest fel, foștii proprietari, obosiți și tracasați de lupta surdă cu statul care-și însușise proprietățile lor, au fost furați încă o dată. Prima oară prin naționalizările și cooperativizările forțate din anii 50-60. Cea de a doua oară, prin cumpărarea drepturilor succesorale la prețuri infime de către o gașcă de oameni avizați, printre care s-au mai strecurat și câțiva trepăduși.

Filmul acestor retrocedări este aproape identic: proprietarul (de multe ori o persoană în vârstă, cu sănătatea precară) se luptă cu statul apelând la justiție. Timp de 10-15 ani, își cheltuie banii în procese interminabile, fără un final previzibil. Și totuși, dacă ajunge la o învoială cu diverși samsari specializați în tranzacțiile cu drepturi succesorale, procesul se termină cât ai bate din palme, în câteva luni sau chiar în câteva săptămâni. Curios, nu-i așa ?

Să mai adăugăm că există informații cuprinse în rapoarte oficiale care indică rezolvarea cu prioritate a unor dosare cesionate prin clasarea nejustificată drept cazuri excepționale. Nu mai vorbim despre numirea discreționară a evaluatorilor sau despre supraevaluări aiuristice pentru anumite imobile.

Iată de ce, o întrebare legitimată de situația succint descrisă mai sus este de ce s-a înființat agenția ? Și – mai ales – cât a lucrat în favoarea foștilor proprietari și cât în favoarea comercianților de drepturi succesorale ? Privind în urmă, pare destul de evident că agenția a contribuit masiv la îmbogățirea celor din urmă și mai puțin la reîmproprietărirea celor cărora statul comunist le-a furat proprietățile.

Din acest motiv, eu cred că dacă cineva își dorește un indicator exact al corupției care domnește în România, trebuie să facă un raport între restituirile de proprietăți dispuse de ANRP în favoarea proprietarilor și respectiv a samsarilor. Apoi, să tragă concluziile.

Anunțuri