Ca să ne dăm seama cât de important a fost parcul Romanescu pentru Craiova, este suficient să aruncăm o privire pe harta Craiovei și să observăm că centrul orașului este unit de intrarea în parcul Romanescu printr-o linie dreaptă.

Acea linie dreaptă este Calea Unirii și nu întâmplător, o bună parte dintre construcțiile reprezentative ale Craiovei clădite după mijlocul secolului XIX se găsesc de-al lungul acestei străzi încărcate de istorie. La proba timpului au mai rămas Banca Națională, Palatul Administrativ, casa boierului Jean Mihail devenită Muzeul de Artă, hotelul Minerva și hotelul București, apoi casele altor boieri și negustori de pe vremuri. Alte clădiri care au făcut pe vremuri faima orașului au căzut pradă furiei destructive manifestate de Ceaușescu și îndreptate îndeosebi împotriva „moștenirii burghezo-moșierești”. Fostul centru comercial al orașului este un astfel de exemplu, ras cu buldozerele după cutremurul din 1977. Ceaușescu a avut ambiția să-și pună amprenta pe aproape fiecare oraș demolând centrele vechi încărcate de istorie. La rândul ei, Olguța Vasilescu își face de cap luând la rând parcurile orașului.

Așa a ajuns și la Parcul Romanescu, despre care trebuie să constat cu tristețe că – la fel cu alte moșteniri ale trecutului – este în pericol de a nu supraviețui elanului transformărilor inutile și creării de urâțenii cu orice preț.

Cine a avut curiozitatea unei plimbări în parc a constatat că este în plină desfășurare un amplu șantier având ca scop declarat o lucrare de reabilitare. Cât de necesară era o astfel de lucrare rămâne de discutat, mai ales că precedenta lucrare de reabilitare fusese terminată cu puțin timp în urmă.

Din păcate, ceea ce se vede acum în parc nu este o reabilitare ci dimpotrivă, o distrugere. Păcat, mai ales că este o distrugere ireversibilă și prea multe lucruri pentru a o stopa, nu mai sunt de făcut …

S-a început cu tăieri masive de copaci, pe cât de inutile pe atât de inexplicabile. Evident, nu s-au dat explicații cu privire la destinația luată de materialul lemnos … Știe cineva unde este lemnul care a rezultat ?

S-a continuat cu refacerea aleilor. De ce ? Toate (sau aproape toate) erau în bună stare. Eventual necesitau mici lucrări de întreținere, dar nu refacere ! Să nu uităm că o altă reabilitare a parcului fusese făcută cu puțini ani în urmă !

Harta Redont

Aleile Parcului Bibescu au traseele inspirate din motive vegetale. Desenul lor amintește de tulpinile de iederă, această plantă fiind mereu considerată un simbol al muzelor.

Mai nou, toată suprafața parcului este brăzdată de șanțuri care taie gazoanele în toate direcțiile. Cică este vorba de instalarea unei rețele de apă și electricitate …

Santuri 04

Peste toate acestea, mi-a atras atenția și lucrarea de canalizare. Las la o parte inutilitatea ei: de o sută de ani, parcul se descurcă și fără canalizare, rigolele aleilor făcând față la ploile torențiale sau la topirea zăpezilor.

Dar chiar și așa, nu pot trece cu vederea amploarea lucrării și mai ales dimensiunile tuburilor și căminelor: sunt incredibil de mari pentru ce presupunem noi că se întâmplă în parc. După cum arată, este o lucrare de canalizare capabilă să preia debite foarte mari, rezultate – de exemplu – de pe urma câtorva imobile multietajate. În niciun caz nu pentru ape pluviale și ce rezultă din activitatea câtorva terase cu activitate sezonieră.

Camine de canalizare

Cămin de canalizare: mare, sănătos, de adâncime, bine făcut ! Parcă este din cele de pe marginea marilor bulevarde …

Tuburi de canalizare

Tubulatura de canalizare: totuși, prea mare pentru ce se întâmplă într-un parc, nu credeți ?

Și atunci care poate fi explicația ? Sper să nu aflăm peste câtva timp că la canalizarea parcului Romanescu, făcută pe bani publici, se racordează cine-știe-ce clădire despre care vom afla că se construiește pe lângă parc – sau mai știi ? – chiar în parc …

Nu pot să închei fără a-mi exprima regretul că în Parcul Romanescu o singură reabilitare ar fi trebuit făcută: hipodromul. Gândiți-vă cu toții ce ar fi însemnat ca acestui obiectiv să-i fie redată frumusețea de odinioară, iar Craiova noastră se devină gazda unor competiții hipice naționale și internaționale.

Dar timpul nu-i pierdut ! După alegeri, trecem și acest obiectiv printre cele ce trebuie făcute în oraș.

Anunțuri