2016 06 Doua steaguri

Nu mi-am ascuns niciodată euroscepticismul, mai ales că felul în care România a fost inclusă în Uniunea Europeană s-a caracterizat printr-un festivism manifestat deopotrivă de popor și autorități. Atât consens era pe atunci, încât nici măcar referendum nu s-a mai făcut.

Pe de altă parte, așa cum stau lucrurile acum, România a avut și are doar de câștigat prin apartenența sa la Uniunea Europeană.

Mă gândesc în primul rând la civilizarea la care a fost supusă administrația. Că ne place sau nu, România post-Ceaușescu era înapoiată și nu doar sub raport economic și social. La rândul său, statul și instituțiile sale funcționau greoi și ineficient. Știu că și acum suntem departe de felul în care funcționează administrația germană, dar apartenența la UE a schimbat într-o oarecare măsură lucrurile.

În al doilea rând, ne-am bucurat de un însemnat aport de capitaluri. Nenumărate companii europene și-au deschis în România reprezentanțe și birouri prin intermediul cărora au investit în producție, comerț, prestări de servicii, creându-se astfel, mii de locuri de muncă.

Nu în ultimul rând, aderarea a însemnat și libera circulație a persoanelor. După 2007, românii pot să circule oriunde în Europa folosind doar cartea de identitate, fără a mai vorbi despre statutul de cetățean european valabil oriunde în lume.

Este mult, este puțin ?

De obicei, oamenii au prostul obicei de a minimaliza avantajele de care dispun gândind în mod eronat că li se cuvin pur-și-simplu. De aici își trage seva un defetism păgubos, iar ca nație am ajuns în situația ingrată să credem că nici-o acțiune nu mai poate avea succes.

Realitatea este că noi românii, nu am utilizat apartenența țării la Uniunea Europeană după cum ne-am fi dorit. Chiar și așa, nu vreau să mă gândesc cum ar fi arătat România de azi fără să fi fost țară membră, dar probabil ne găseam mai aproape de feudalism decât de corporatism.

Din fericire, procesul de transformare al statului român continuă. Este adevărat că ritmul acestuia este lent, poate și pentru că procesul se desfășoară împotriva voinței majorității liderilor politici actuali. Nu mă îndoiesc că de aici provine și senzația multor români că transformările nu ar reprezenta voința poporului ci sunt dictate de la Bruxelles.

Așadar, chiar eurosceptic fiind, eu cred că locul României rămâne și pe mai departe în interiorul Uniunii Europene, ca țară membră. Este singura garanție că vom reuși să continuăm drumul către standardele de civilizație pe care ni le dorim cu toții.

PS. Fotografia care ilustrează acest articol este făcută de mine, chiar în anul aderării, la Filiași. Evident, steagurile fuseseră arborate la începerea procesului de aderare. Între timp, nu știu cine arată mai bine: steagul sau poporul ?

Anunțuri