2016 08 29 Patru presedinti

Evident, afirmația ambasadorului Pettit (pe românește Micu) nu este o gafă diplomatică ci o poziționare a Statelor Unite în raport cu problemele teritoriale din zonă.

Dincolo de orice altceva, mie mi se pare un eșec de proporții cosmice a politicii externe românești, domeniu aflat între atribuțiile constituționale ale președintelui. Și cum ar fi putut fi altfel dacă aceste chestiuni au fost administrate zece ani de Ion Iliescu, un vasal al Moscovei, sau de Traian Băsescu, un individ mai preocupat de țâțele Elenei Udrea decât de țara pe care pretinde că a condus-o.

Pe Emil Constantinescu nu-l mai pun la socoteală.

În ce-l privește pe Iohannis, cred că nu înțelege despre ce-i vorba. Sau și mai grav, are o frustrare pricinuită de declarația de război a României de la 1916 împotriva Germaniei strămoșilor săi, aceeași Germanie în care-i locuiesc părinții și în care – nu mă îndoiesc ! – se va retrage și el după ce-și termină mandatele care i-au fost atribuite.

Prin contrast, socotiți cât de mare devenise țara noastră sub Regii săi: de la Principatele Unite la România Mare. Mai puțin de 50 de ani de la Unirea Principatelor până la Unirea cea Mare.

Să vă fie rușine: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis. Patru președinți, patru oameni de nimic. Iar ultimului să-i fie de patru ori rușine, pentru că a fost și președintele Partidului Național Liberal, partidul care a fost atât de strâns legat de Unire …