Candidatura lui Cioloș pentru încă un mandat este cât se poate de normală: cine nu și-ar dori să continue încă patru ani un proiect abia început ?

Totuși, statutul său de candidat independent politic dar bucurându-se de susținerea unui partid politic (PNL), îmi aduce aminte de un episod asemănător, petrecut cu 16 ani în urmă.

După cum știm, în decembrie 1999, actualul guvernator al Băncii Naționale, dl. Mugur Isărescu, devenea prim-ministrul României. Era independent politic, dar fusese impus ca șef al guvernului de țărăniști care obținuseră și susținerea liberalilor.

Tot ca independent și tot susținut de țărăniști, Mugur Isărescu a candidat și pentru președinția României, un an mai târziu, în decembrie 2000.

Deși guvernaseră, deși dăduseră președintele României (pe Emil Constantinescu), țărăniștii nu fuseseră în stare să realizeze că o nouă rundă electorală bătea la ușă. Patru ani trecuseră ca o clipă, rezultatele proaste din alegerile locale  fuseseră ca un duș rece, iar timpul de care mai dispuneau până în alegerile generale s-a dovedit a fi prea scurt.

În consecință, a fost în logica situației imposibilitatea de a identifica un candidat potrivit pentru președinția României, așa că după ce președintele în funcție a renunțat, s-au trezit că n-au cu cine. Iminența termenelor electorale i-a forțat la soluția Isărescu: candidat independent, susținut de CDR-2000, o coaliție în care PNȚ-CD avea rolul determinant.

Cum s-a terminat aventura țărănistă, știm prea bine: Isărescu a obțint în jur de 10 %, dar coaliția condusă de PNȚ-CD nu a intrat în parlament. Per total, a fost un eșec.

Sigur, pentru PNL nu mai există pericolul de a nu depăși pragul electoral. Dar acum, ca și cu șaisprezece ani în urmă, se vede clar neputința de a promova oamenii politici de care România are nevoie.

În 2000, această neputință a condus la scoaterea PNȚ din rândul partidelor cu însemnătate politică. În 2016, PNL nu va ieși din scenă, dar comportamentul lor politic va conduce la ocuparea unui loc pe nedrept. Altfel spus, eșecul cu care s-a confruntat PNȚ nu se va repeta și în cazul PNL, suficient de șmecher să-l transfere întregului popor. Pentru că, vedem bine: partidele nu mai plătesc pentru greșelile lor, dar după cum se vede, plătește națiunea.

De fapt, bolile politice de care suferă România nu s-au vindecat. În schimb, au devenit cronice.

 

Reclame