Astăzi, DNA a anunțat începerea urmăririi penale într-un nou dosar (cel de-al treilea !) pe numele fostului vicepreședinte PNL, Relu Fenechiu.

Omul a apărut în politică prin 2004, când a devenit pentru prima oară deputat PNL. Era un om activ, insistent, convingător și înzestrat cu o adevărată viziune politică: a sesizat imediat care sunt polii de putere și s-a lipit de gașca care monopolizase deciziile și folosea partidul în interes propriu: Mișu Voicu, Bogdan Olteanu, Dan Motreanu, etc.

Apoi a început să-și promoveze oamenii de casă în diverse poziții. Nu întâmplător, aceștia au ajuns să dețină funcții importante în statul român. Ca să dau doar trei din cele mai cunoscute exemple, Cristian Adomniței a fost ministru al învățământului, Cristian David a fost ministru de interne, iar Tudor Chiuariu ministru de justiție.  La diferență de zece ani, cei trei foști miniștri sunt cu toții în conflict deschis cu justiția iar șeful lor este la închisoare. Numitorul comun al tuturor este corupția, traficul de influență, abuzul în serviciu, șpaga luată cu perseverență, în sume din ce în ce mai mari.

Dar niciuna din întâmplările penale cu care s-a confruntat Fenechiu și banda lui nu ar fi fost posibile fără ca ei să se fi folosit de un partid politic. Un partid politic îți oferă legitimitate, iar postura de ales îți permite să vorbești în numele poporului, evident, prostindu-l. Iar dacă prostești poporul suficient de tare, obții atât de multe voturi încât poți să pui un om de-al tău ministru sau chiar prim-ministru.

M-ar bucura dacă Partidul Național Liberal ar avea puterea de a se delimita de această categorie de oameni politici, chiar dacă au fost membrii săi. Altfel, doar arătând cu degetul la ăilalți, n-am făcut nimic. Mai ales că „ăilalți” sunt – în majoritatea cazurilor – foștii parteneri de hoție.

România nu s-a despărțit de comunism pentru că (exceptând mascarada organizată de Băsescu prin 2006) nu a condamnat comunismul și nu a găsit niciun vinovat pentru nenorocirea cu care România s-a confruntat mai bine de patru decenii. La fel, nici PNL nu s-a despărțit de corupție și nici nu o va face atât timp cât nu va condamna cazurile în care protagoniști au fost liderii de vârf ai partidului. Evident, este o afirmație valabilă pentru orice alt partid, iar PSD nu face excepție. Că despre PD sau PD-L nu mai putem vorbi.

Scriu aceste rânduri pentru că în aceste zile suntem la debut de campanie electorală, iar majoritatea celor urmăriți în justiție se vaietă că împotriva lor se duce o luptă surdă și că de fapt, ei, infractorii dovediți, sunt doar niște victime inocente ale marilor jocuri politice, cu importanță geostrategică. Ba unii dintre ei se victimizează cu atâta nerușinare încât ajung să se compare cu martirii uciși în temnițele comuniste.

Anunțuri