Imediat după 1990, în dicționarul limbii române apăruse un cuvânt nou: mineriadă. Evident, geneza termenului era Olimpiada altleților antici, trecea prin Daciadă – întrecerile sportive desfășurate sub patronajul lui Ceaușescu și ajungea la mineriadă, adică marșurile organizate de mineri pentru slăvirea lui Ion Iliescu.

În felul meu, am participat la cele mai interesante mineriade: prima oară, în ianuarie 1990, ca spectator, privind îngrozit de pe trotuar la șuvoiul de mineri de pe bulevardul Magheru, a doua oară, nici o lună mai târziu, bătut de un miner vigilent care a crezut că sunt unul dintre dușmanii poporului și în fine, a treia oară – student la arhitectură fiind – când am scăpat ca prin minune din devastarea școlii. Celelalte mineriade – câte or mai fi fost – le-am văzut doar la televizor …

Așadar, în seara zilei de 18 februarie 1990, m-am intersectat cu cea de a doua mineriadă: veneam de la colegul Florin Drăghici, care stătea prin 1 Mai, la blocul Dioda, iar drumul spre centru trecea chiar prin piața Victoriei. Acolo se instalaseră câteva mii de mineri veniți în capitală la solicitarea autorităților, iritate de o manifestație anticomunistă petrecută în ziua precedentă.

Aș face o paranteză pentru a spune că nervozitatea conducerii statului mi se pare ușor de înțeles acum. În definitiv, în Piața Victoriei se striga „FSN este PCR” sau „Activiștii pe tarla, să crească producția” sau și mai rău: ”comuniștii-n mină, să ne dea lumină”. Evident, în aceste condiții, Ion Iliescu, ca vechi activist de partid și comunist convins, s-a simțit vizat în mod direct și a considerat că este momentul să facă o nouă demonstrație de forță împotriva celor care doreau despărțirea României de comunism. Ca și în ianuarie 1990, soluția pe care a găsit-o a fost încă contramanifestație, așa că a convocat minerii pentru a doua oară la București.

Aceștia nu au stat prea mult pe gânduri și au venit în câteva garnituri de tren puse la dispoziție cu multă generozitate de Ministerul Transporturilor (condus de Corneliu Burada). După cum spuneam mai sus, odată ajunși în București, minerii au ocupat Piața Victoriei și au trecut la exprimarea obișnuitelor revendicări: „Liberali și țărăniști, puneți mâna și munciți” sau ”Nu ne vindem țara” sau „Muncim, luptăm, noi țara apărăm” precum și bine-cunoscutul „Țărăniști în blugi și geacă care n-au văzut o vacă”.

Eu eram liniștit: chiar dacă aveam blugi și geacă, nu eram țărănist ci liberal, ba chiar văzusem la țară vaci, oi și tot felul de animale pe care se întemeiază bunăstarea țăranului, așa că urmându-mi drumul către casă, am luat-o de-a dreptul printre mineri. Nu am apucat să merg prea mult, că ăia și-au luat seama: „iote țărănistu’ – pune mâna pe el – trosnește-l Vasile, nu sta …”

Pe urmă nu am mai auzit nimic. Vasile ascultase îndemnul colegilor săi și mi-a dat una după ceafă de era cât pe-aci să mă culce la pământ. N-am căzut, că a mai intervenit alt miner care mi-a mai dat încă una, dar din direcție opusă. Așa că am rămas în picioare, amețit și buimac, cu sângele șiroind pe față.

Norocul meu a fost că un bărbat în costum gri și cu cravată neagră m-a apucat de guler, le-a spus celor din jurul meu că „ochelaristu’ merge cu mine” și m-a dus, îmbrâncindu-mă printre minerii care-l aplaudau, până la sediul miliției din strada Ana Ipătescu. Eram convins că s-a zis cu mine, ba chiar în cele câteva minute de mers pe jos mi-au trecut prin minte poveștile auzite în casă, despre oameni luați de pe stradă de Securitate și băgați la închisoare fără motiv, sau despre deportările la canal …

Din fericire, după ce m-a trecut de gard, omul gri și-a schimbat radical atitudinea: mi-a dat săpun și prospop ca să mă spăl, apoi m-a pus să stau într-un birou până „se calmează lucrurile”. După vreo două ore, a revenit și după ce mi-a dat o țigară Kent, m-a trimis acasă, fără alte comentarii.

Nu știu cum îl cheamă, dar cred că m-a scăpat de la o bătaie soră cu moartea. Deși se împlinesc 27 de ani de la întâmplarea povestită mai sus, m-ar bucura să-l cunosc, aș putea să-i mulțumesc. Atunci, năucit cum eram, nu am mai apucat …

Anunțuri