Poate nu s-a observat, dar zvonul privind nominalizarea rectorului agramat în funcția de ministru al lui Dragnea (era să scriu al învățământului …) a început să circule chiar în ziua în care se împlineau 100 de ani de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu.
Să fi fost o coincidență ? Eu cred că nu. Dimpotrivă, sunt convins că a fost un omagiu pe care Dragnea, Olguța și alți bărbați de stat ai României de azi s-au străduit să-l aducă marelui lor înaintaș, tovarășul Nicolae Ceușescu și măreței sale conducătoare, tovarășa Elena Ceaușescu – despre care știm bine, nu a vrut să fie rector, mulțumindu-se cu titlul de simplu academician și savant de largă recunoaștere internațională.
Nu mă credeți ?
Atunci vă ofer o copie după o declarație dată la Poliție de tânărul Ceaușescu în 1936:
„ […] dimineața mam sculat și am plecat prin oraș după lucru, nu am găsit de lucru, unde mam dus iar la birtul unde am mâncat cu Vladislav […] nu mam întâlnit, până seara am citit ziarul Dimineața …”
Nu-i așa că remarcăm la tânărul Ceaușescu unele abilități similare cu distinsul rector de la Suceava ? Da ? Ei bine, păi ăsta e omagiul: nominalizarea.
Este drept, primul a ajuns președintele României, al doilea doar ministru. Dar nu-i timpul pierdut: dacă primul a murit, al doilea este în viață …
Blogul lui Buzatu 