Pretutindeni în lume se depun mari eforturi pentru a reduce poluarea în marile orașe. Asta înseamnă norme draconice pentru orice emițător de praf, de la șantierele de construcții până la industria poluantă, filtre sofisticate pentru orice ardere (termocentralele fiind primele vizate), electrificarea transportului în comun, sprijin direct pentru utilizarea automobilului electric, etc. Printre metodele foarte populare care vizează reducerea poluării se numără și favorizarea utilizării bicicletelor, nu doar pentru agrement ci mai ales pentru deplasările din interiorul orașelor.

Dar, pentru ca bicicleta să poată fi utilizată în condiții de siguranță, în special în perioada de după cel de al doilea război mondial, în proiectarea orașelor a început să-și facă loc un nou concept: pista pentru biciclete. Copenhaga este considerat primul oraș care a făcut loc acestui tip de infrastructură, încă din 1890. Astăzi, capitala daneză dispune de cca. 12.000 de km de piste dedicate bicicliștilor, perfect integrate în țesutul urban.

Ce se întâmplă în Craiova? Conform evaluărilor făcute de administrația orașului, aici ar fi nevoie de 65 de km. de piste pentru bicicliști. Ca să avem un ordin de mărime, vom preciza că populația Craiovei (cca. 300.000 locuitori) este aprox. jumătate față de populația din Copenhaga (cca. 600.000 de locuitori), în condițiile în care suprafețele celor două orașe sunt asemănătoare, 81 kmp și respectiv 88 km.

Dar diferențele de cantitate sunt una, pe când diferențele de calitate sunt alta, pentru că pistele de biciclete din Craiova sunt la un nivel inacceptabil pentru un oraș care aspiră la modernitate, confort pentru locuire, în care poluarea să fie diminuată nu doar prin vorbe ci și prin măsuri concrete. De fapt, din cei 65 de km. despre care se vorbește, bicicliștii craioveni dispun deocamdată de mai puțin de 10 km de piste. Din păcate, nici măcar acestea nu sunt conforme cu standardele prevăzute de norme și regulamente.

În cele ce urmează, încerc să fac un scurt inventar al acestor facilități de infrastructură de transport urban (vezi harta alăturată).

Craiova: trei piste pentru bicicliști, total 9, 1 km.

Prima (și cea mai cunoscută) ar fi trebuit să fie perfectă. Spun asta pentru că în urmă cu câțiva ani, Calea București a intrat într-un program major de modernizare și reabilitare. Practic, toată zona aflată între fațadele blocurilor a fost refăcută: carosabil, linie de tramvai, spații verzi, trotuare. Alături de toate acestea și-a găsit locul și pista pentru biciclete.

Din nefericire, proiectarea acestei lucrări a fost încredințată unor diletanți, care – pe lângă faptul că au stabilit un traseu prost – au dispus și o lățime necorespunzătoare, mai mică decât prevăd normele. În plus, pista se găsește în buza străzii sau în vecinătatea parcărilor de pe bulevard. Așa se face că această pistă este aproape inutilizabilă deși are două sensuri x 3,4 km și străbate orașul de la kilometrul zero până dincolo de Podul Electroputere.

Pistele pentru biciclete de pe Calea București sunt plătite din fonduri europene dar sunt neutilizabile de către bicicliști.

Mergem mai departe, la pistele de pe Calea Caracal. Aici avem 2 x 1,8 km., respectiv porțiunea cuprinsă între Bv. Decebal și strada Anul 1848. Spre deosebire de pista din Calea București (care este doar prost delimitată) aici pista nu-i chiar pistă, ci doar un marcaj cu vopsea verde, trasat fără vreo grijă pentru bicicliștii care se încumetă să o folosească. Prima problemă sunt mașinile parcate mereu aiurea și care fac utilizarea pistei aproape imposibilă în timpul zilei, mai ales în zona accesului din strada Caracal în incinta RAR. A doua problemă este felul în care este rezolvată trecerea pistei pentru bicicliști peste calea ferată. Mai putem adăuga la probleme și relația pieton / biciclist, urmarea directă a lipsei unei delimitări precum și a unor marcaje corecte.

Pistele pentru bicicliști de pe Calea Caracal sunt folositoare. Dar pentru parcarea autovehiculelor.

În fine, mai avem și pistele pentru biciclete de pe strada Râului, porțiunea cuprinsă între intersecțiile cu Brestei și Popoveni, în lungime de 2 x 3,9 km. În acest caz, contrar oricăror norme sau reguli, nu există nici-un racord între pistă și vreuna dintre străzile alăturate.

Strada Râului: marcajul obligatoriu pentru a facilita trecerea prin intersecție este complet inexistent

Practic, un biciclist care vrea să iasă din pistă nu o poate face în condiții de siguranță, calea de rulare fiind complet izolată de carosabil și uneori la diferențe de înălțime apreciabile. Mai mult, intersecția între pista pentru bicicliști cu bv. Știrbei nu există, după cum se vede și în imaginile alăturate: pista ia sfârșit înainte de intersecție și se continuă după aceea, bicicliștii fiind nevoiți să apeleze la trecerile de pietoni pentru a străbate intersecția. Aceeași situație se găsește și la intersecția pistei cu strada Tabaci.

Pista de pe strada Râului se întinde pe kilometri întregi, dar nu comunică în niciun fel cu restul străzilor din vecinătate

Așadar, în Craiova există cca. 9 km. de piste pentru biciclete, toată această infrastructură fiind făcută de mântuială, ca majoritatea altor lucrări gestionate de Primăria Municipiului Craiova.

Asta e starea de fapt, acum la sfârșitul anului 2020. Ce-i de făcut în continuare?

Multe, foarte multe. Din fericire, există destule idei și – foarte important – multă lume care dorește să se implice. Dar despre asta vom scrie în perioada care urmează.