Moartea lui Pacepa a dat naștere unor vii dezbateri în spațiul virtual și – ca de obicei – a împărțit comentatorii în două: cei care îl consideră pe fostul general de Securitate ca fiind un trădător și – dimpotrivă – cei care îl consideră un erou.

În ce mă privește, am mai spus (și repet aici) că nu-l consider nici trădător, nici erou. Pur și simplu, Pacepa s-a mutat cu serviciul de la un angajator la altul, așa cum se întâmplă astăzi ca un om politic să se mute din partidul aflat în opoziție în partidul aflat la putere, mișcare ce se petrece întotdeauna în aplauzele celor care câștigă, simultan cu înjurăturile celor care pierd.

Așa că – făcând un exercițiu de imaginație – ce s-ar fi întâmplat dacă, după ce Pacepa a ajuns în Statele Unite, exemplul său ar fi fost urmat de George Bush (pe atunci director CIA) care ar fi cerut azil politic în România? Sunt sigur că ar fi fost primit cu urale la Otopeni, iar Ceușescu l-ar fi declarat imediat „Erou al Muncii Socialiste”.

Revenind la Pacepa și citind sumedenia de luări de poziție, înțeleg că principala vină ar fi fost că, prin acțiunea de a părăsi Securitatea ceaușistă, ar fi compromis spionajul industrial care se făcea pe vremea aia în folosul României.

Cred că o astfel de afirmație este – la rândul ei – rodul manipulării din perioadă.  Ca să mă explic, vă propun să luăm ca exemplu producția de locomotive de la Craiova. Această activitate se întâmpla pe baza licențelor pe care România le cumpărase de la doi producători occidentali: Brown Boveri (Elveția) ș ASEA (Suedia). Sigur, dacă spionajul românesc ar fi reușit să fure documentația care să stea la baza proiectării și ulterior producției, era altceva. Dar asta nu s-a întâmplat.

Încă un exemplu, tot din Craiova. Aici s-a produs multă vreme automobilul Oltcit. Pentru producția acestuia nu s-a mai mers pe varianta folosită pentru Dacia (cumpărarea unei licențe) ci s-a făcut o societate mixtă în care partea română a venit cu terenul și fabrica iar francezii au venit cu proiectul automobilului și cu specialiștii.

Sigur, în perioada respectivă, Securitatea a avut multă treabă! Dar nu ca să aducă proiectele francezilor pe planșetele proiectanților români, ci pentru a supraveghea la sânge activitatea românilor trimiși la specializare în Franța, și, deopotrivă, activitatea francezilor care locuiau vremelnic în Craiova. Sunt convins că rapoartele vremii sunt pline cu informări privind comerțul cu blugi și cafea, cursul la negru pentru francul francez și marca germană, sau despre fetele care-și omorau timpul în barul de la hotelul Jiul, nicidecum despre tehnologie sau alte chestiuni asemănătoare.,

Nu întâmplător, așa cum era „susținută” de spionajul românesc, industria pe orizontală nu a reușit să producă niciun reper pentru automobilul Oltcit care să respecte specificațiile producătorului. Ba îmi aduc aminte foarte bine că, prin anii 80, pentru a obține o mașină cu piese franțuzești trebuia să dai o șpagă corespunzătoare sau să ai o recomandare de la un membru de vază al Partidului Comunist.

Nu întâmplător, după o grămadă de experiențe nasoale, francezii au părăsit combinația perdantă cu statul român, iar automobilele care s-au mai produs după plecarea francezilor au fost considerate printre cele mai proaste produse la Craiova.

*

Fiind craiovean, am dat aceste două exemple locale, dar aceeași situație exista în întreaga Românie. Cei care am trăit atunci știm prea bine că industria românească nu a fost în stare să producă nici măcar un casetofon, că industria metalurgică era vestită pentru că fiecare șarjă de oțel avea caracteristici diferite față de precedenta, că multă marfă se dădea la export la prețuri inferioare costurilor de producție, etc. Dar ce vorbesc eu despre locomotive și metalurgie, când industria românească de pe vremea lui Ceaușescu nu putea să facă nici măcar teniși, iar când apăreau prin magazine ăia făcuți în China, era bătaie pe ei.

Despre stilouri nu mai zic nimic. Doar că, pe cât eram de mândri eram că un român de-al nostru inventase stiloul, pe atât de nefericiți eram că orice stilou românesc era aproape imposibil de utilizat.

Așadar,  mă întreb și vă întreb: care sunt marile realizări ale spionajului românesc de pe vremea lui Ceaușescu?