Un proiect pentru Craiova – iunie 2016

TEME PRINCIPALE PENTRU O NOUĂ GUVERNARE LOCALĂ

I. Economie.

Deși dispune de un potențial deosebit, Craiova are o economie cu capacitate de producție sub media națională. Doar 6.022 de euro este valoarea PIB per/capita înregistrată în 2013, deci o valoare cu mult sub media națională.

Chiar dacă este greu de acceptat, situația trebuie înțeleasă: multe dintre unitățile de producție de dinainte de 1989 nu mai există ! Electroputere s-a fărâmițat, Combinatul Chimic a dispărut cu totul, Uzina de Avioane are o activitate la limita subzistenței, bazată mai degrabă pe reparații decât pe producție. Singura fabrică revigorată este cea de automobile, care după preluarea sa de către Ford a condus la creșterea substanțială a cifrei de afaceri a orașului.

Nu întâmplător, județul Dolj se confruntă cu un șomaj aflat la cote de vârf: peste 26.000 de șomeri și un procent (9,7 %) care plasează județul nostru pe locul IV în clasamentul național, după Vaslui, Buzău, Mehedinți și Teleorman.

Din fericire, în Craiova își desfășoară activitatea destule companii private care asigură ocuparea forței de muncă. Deși avem 124.000 de salariați, cifra lor este în scădere în 2014 față de 2013.

Revigorarea economiei locale nu poate fi făcută altfel decât prin creșterea investițiilor private. Ca peste tot în lume, companiile private sunt motorul dezvoltării economice iar Craiova nu face excepție. Din fericire, în Craiova sunt prezente două dintre cele mai mari companii private din țară, respectiv Ford și Petrom. De asemenea, aici există o comunitate de oameni de afaceri activi, dedicați afacerilor lor, cu o activitate comercială sau de producție care a depășit granițele orașului și regiunii. Să mai adăugăm și câteva avantaje logistice: Craiova este pe magistrala I de transport feroviar, pe culoarul IV de circulație Pan-Europeană, dispune de un aeroport internațional, precum și de un port dunărean la doar 80 km.

Dar pentru ca investițiile să vină către Craiova, o nouă administrație trebuie să aibă în vedere și să aplice câteva idei simple pe care le enumăr mai jos:

1. Discuții periodice cu firmele active în Craiova și județul Dolj. Birocrația, corupția sunt principalele opreliști în calea investitorilor și deci trebuie să fie complet eliminate din relațiile bilaterale. Toți marii contribuitori la bugetul local au probleme punctuale la rezolvarea cărora primăria poate să-și aducă contribuția.
2. Evaluarea taxelor locale neprevăzute în codul fiscal, urmată de reducerea sau eliminarea lor.
3. Întocmirea unei oferte de afaceri a Primăriei Municipiului Craiova, urmată de prezentarea acesteia în toate marile târguri comerciale din Europa și din lume.
4. Finalizarea în regim de urgență a Planului Urbanistic General pentru a stabili zonele care pot găzdui activități industriale și respectiv zonele în care se poate investi.
5. Identificarea în patrimoniul primăriei a tuturor suprafețelor construite susceptibile a găzdui activități industriale, urmată de transformarea lor imediată în regim de parc industrial.
6. Implicarea Universității din Craiova în proiecte și parteneriate comune, știut fiind că mediul academic, fiind format din studenți și cadre didactice, este mereu în avangarda oricărei inițiative.

II. Administrație publică

Organigrama primăriei numără cca. 480 de salariați grupați în 12 direcții diferite, care acoperă domeniile de activitate: taxe și impozite, urbanism, contencios, servicii publice, etc.

Nota generală este că acești salariați sunt destul de prost plătiți, uneori cu mult sub valoarea lor profesională. Prin contrast, șefii de direcții (în general furnizați de aparatul de partid) beneficiază de venituri suplimentare ca urmare a prezenței lor în Consiliile de Administrație ale societăților de utilitate publică, unde au fost plasați ca recunoaștere a meritelor lor în urma muncii de partid.

Funcționarilor din primărie li se adaugă și aparatul regiilor locale sau ale societăților aflate în coordonarea primăriei, cincisprezece la număr: salubritate, termoficare, apă și canalizare, transport, fond locativ – RAADPFL (care include complexul expozițional și sala polivalentă), etc. Toate acestea sunt fie aducătoare de pierderi masive (termoficarea este în faliment după ce a adus pierderi de cca. 20 de miloane de euro în trei ani), fie se bazează pe finanțarea primăriei pentru a putea funcționa.

Pentru eficiență, este necesară evaluarea tuturor funcționarilor primăriei. Câteva criterii care trebuie avute în vedere:

• păstrarea funcționarilor capabili, concomitent cu mărirea salariilor acestora.
• eliminarea criteriului politic în angajările din primărie sau societățile din coordonarea primăriei.
• evaluarea performanței directorilor societățiilor din coordonarea primăriei.

III. Infrastructură

Pe toate categoriile, Craiova dispune de o infrastructură învechită, cu probleme cronice. Referitor la infrastructura rutieră, câteva exemple:

• Orașul are o axă Est-Vest funcțională, dar nu are o axă Nord-Sud. Aceasta ar trebui să existe pe traseul Gară – bv. Carol – Centru – Parcul Romanescu.
• Inelul de circulație central (centura interioară) este întrerupt pe relația bv. Decebal – strada Râului, circulația de trafic greu fiind preluată de străzi din interiorul orașului: strada Caracal, strada Bucura.
• Ieșirea din oraș spre sudul județului (bv. Romanescu) este subdimensionată și incapabilă să preia traficul.
• Parcări insuficiente, atât în zona centrală care este sufocată pe timpul zilei, cât și în cartierele orașului unde autoturismele au invadat aleile între blocuri ba chiar și spațiile verzi.
• Doar 35 % din străzile orașului sunt asfaltate, restul de 65 % având îmbrăcăminte rutieră din piatră cubică, piatră de râu, balast tasat sau (pentru cc.a 100 de străzi) chiar pământ bătătorit.
• Situația trotuarelor este și mai gravă: doar în cazul marilor artere de circulație avem condiții de trafic decent pentru pietoni.
• Legăturile între cele două părți ale orașului separate de calea ferată sunt puține și aglomerate.

Referitor la infrastructura edilitară:

• Toate rețelele edilitare din Craiova sunt insuficiente. Încă există locuințe fără branșamente la apă, canalizare, gaze, sau electricitate, în special în cartierele mărginașe. În unele cazuri este vorba despre o situație moștenită, dar există și situații de construcții noi în care primăria nu a ținut pasul.
• În multe situații, canalizarea este prost executată și implicit nefuncțională.
• Rețeaua de termoficare a fost subiectul unor modernizări ineficiente.
• Rețelele de cabluri aeriene (electricitate, internet, cablu TV, etc.) sunt inestetice și urâțesc imaginea orașului.

Evident, cele enumerate mai sus reprezintă doar o parte din problemele de infrastructură ale Craiovei. Pentru rezolvarea lor este imperios necesar un nou Plan Urbanistic General (PUG) care să facă o tratare unitară și să propună rezolvarea lor integrată. De exemplu, asfaltarea tuturor străzilor orașului reprezintă un deziderat normal pentru o localitate de secol XXI, dar o astfel de acțiune trebuie relaționată cu executarea lucrărilor de apă curentă și canalizare.

De asemenea, PUG-ul va avea în vedere în mod special:

• stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan;
• stabilirea și delimitarea zonelor construibile precum și a zonelor funcționale;
• evidențierea deținatorilor terenurilor;
• delimitarea suprafețelor pe care se preconizează realizarea obiectivelor de utilitate publică;

Dacă toate acestea vor fi clar și transparent reglementate, vor conduce nu doar la o dinamizare a construcțiilor din oraș ci și la schimbarea atitudinii investitorilor, care vor alege cu mai mare ușurință locațiile necesare pentru proiectele lor. Nu în ultimul rând, trebuie precizat că PUG-ul va da posibilitatea furnizorilor de gaze și electricitate să întocmească propriile planuri de dezvoltare a rețelelor proprii.

Câteva proiecte concrete:

• Construirea unei șosele de centură între intersecția Calea Caracal cu Bv. Decebal și Calea Dunării, prin spatele cartierului Veterani. În acest fel, se va închide inelul de circulație centrală a orașului.
• Pasaj denivelat peste calea ferată, pe strada Gârlești (zona Halta Bordei).
• Plan de lucrări edilitare: apă și canalizare, urmate de asfaltări și recondiționări de carosabile, inclusiv trotuare.
• Identificarea strangulărilor din marile artere și eliminarea lor. Exemple: pilonul pentru rețeaua de termoficare amplasat pe banda I de circulație a bv. Decebal, în zona trecerii la nivel de cale ferată, sau demolarea casei din intersecția bv. Titulescu, str. Constantin Brâncuși, str. Amaradia.
• Piste destinate bicicliștilor pe toate marile artere ale orașului.
• Construirea de parcări multiple în centrul orașului, concomitent cu reglementarea staționării autoturismelor pe timp de zi.
• Parcări dedicate pentru motociclete.
• Reglementarea aprovizionării magazinelor din centrul orașului – doar noaptea !
• Introducerea treptată a tuturor cablurilor supraterane în subteran.

O situație specială există în partea de vest a orașului, în zona cuprinsă între calea Brestei – strada Râului, și malurile Jiului, respectiv cartierele Rovine, Cernele, Brestei, Mofleni, Lascăr Catargiu, Popoveni. Aici, din cauza vecinătății Jiului, nivelul de apă freatică este foarte ridicat și în timp a condus la afectarea – uneori definitivă – a multor construcții, în special locuințe. Situația este accentuată și din cauza multor construcții făcute haotic, cu sau fără autorizație de construire, care au blocat sau chiar astupat canale de drenaj construite cu ani în urmă pentru a se asigura circulația apelor. În acest caz, problema nu va putea fi rezolvată decât în urma unei lucrări hidrotehnice de anvergură, care să trateze situația în toate consecințele sale și având în vedere întreaga suprafață afectată. În caz contrar, degradarea terenurilor va continua, în timp putând să ajungă și mai aproape de centrul orașului.

Ca finanțare, vom avea în vedere accesarea Programul Operațional Regional care oferă fonduri în situația zonelor urbane degradate

IV. Transport

În anul 2017, ar trebui să aniversăm treizeci de ani de utilizare a tramvaielor în serviciul public de transport. Din păcate auspiciile acestei posibile aniversări nu sunt de natură să ne încânte: garniturile sunt aceleași de acum trei decenii, iar cele care nu sunt de atunci nu sunt mai noi, ci chiar mai vechi. De altfel, tramvaiul este un subiect extrem de prezent în ultimele zile, în special datorită reluării activității după 3 ani de reparații a infrastructurii de pe Calea București precum și a refacerii complete a căii de rulare. Din nefericire, prin reluarea activității s-a dovedit că reabilitarea tramvaiului s-a făcut superficial, în doar câteva zile consemnându-se câteva defecțiuni majore. Situația este oarecum firească, deoarece toate cele 34 de tramvaie deținute de regie sunt foarte vechi. De asemenea, lucrările făcute la acestea nu sunt autorizate de Autoritatea Feroviară Română, așa cum cere legea.

La rândul lor, majoritatea autobuzelor sunt vechi, cu durata de viață expirată. Utilizarea lor produce poluare, interioarele sunt murdare, în general prezintă toate dezavantajele unui vehicul folosit zeci de ani. Este adevărat că primăria a achiziționat și autobuze noi, dar numărul lor rămâne în continuare insuficient față de necesitățile de transport ale orașului.

Stațiile de transport în comun sunt la rândul lor neconforme.

Refugiile de tramvai au fost greșit proiectate și executate. Sunt situații în care refugiile s-au suprapus cu gurile de canalizare aflate pe carosabil, iar din acest motiv, suprafața refugiului este este parțial coborâtă la cota carosabilului, ceea ce face ca refugiul să devină periculos la utilizare, în special în sezonul rece. De asemenea, refugiile nu au dimensiunile corecte, urcatul și coborâtul din tramvai fiind riscant, în special pentru persoanele în vârstă. Niciun refugiu nu este echipat cu balustradă de protecție față de carosabil și nici cu copertină de protecție pentru soare sau intemperii, deși în toate cazurile, amplasamentul stațiilor ar fi permis aceste dotări minimale pentru confortul utilizatorilor de tramvai.

În ce privește stațiile de autobuz, se poate consemna aceeași abordare precară, superficială. Dacă în zona centrală o stație este echipată cu copertină și chiar cu loc de ședere, stațiile din cartierele limitrofe arată ca acum 50 de ani: executate din cornier sudat, cu băncuțe de lemn putrezit, fără minimul de echipament de informare al călătorilor.

Printre problemele transportului local mai figurează și sistemele de gestionare al traficului, inclusiv taxarea călătoriilor deși există o licitație câștigată cu trei ani în urmă care ar fi trebuit să producă deja efecte.

Referitor la soluții, este nevoie de o abordare distinctă pe cele două componente ale transportului public, respectiv electric și rutier. Poate fi studiată și splitarea regiei în două societăți comerciale specializate.

Astfel, transportul electric trebuie să pornească de la premiza înlocuirii actualului parc de tramvaie cu unul corespunzător, de generație nouă. Pentru asigurarea finanțării se poate apela la credite bancare sau la formule de parteneriat public-privat. Concomitent, se vor reconstrui stațiile de tramvai astfel încât să respecte normele de siguranță a traficului și a călătorilor.

Tot în domeniul transportului electric vom avea în vedere utilizarea de autobuze cu propulsie electrică, alimentate prin sistem wi-fi. Noua tehnologie este deja brevetată și din ce în ce mai multe orașe din Occident o utilizează pentru transportul urban. Pentru început, o văd necesară pentru un traseu care va circula pe rocadă (pod Electroputere – Gară – Craiovița).

La rândul său, transportul urban are nevoie de înnoirea parcului auto. Achizițiile vor ține cont de toate particularitățile existente în Craiova, iar din acest motiv vom avea în vedere atât autovehicule de dimensiuni diverse, de la autobuze mari la microbuze de mai mici dimensiuni. O atenție specială trebuie acordată transportului elevilor din cartierele mărginașe, de acasă la școală și respectiv de la școală până acasă.

Stațiile de pe toate traseele vor fi refăcute în respectul normelor de civilizație: paviment, copertină pentru protecția de ploaie și / sau soare, locuri de ședere, iluminare corespunzătoare, sisteme de informare a călătorilor, etc.

V. Energie

În primul rând, trebuie să observăm că pentru Craiova nu există o strategie în domeniul energetic deși țara noastră este parte semnatară a Programului de Politică Energetică a Uniunii Europene care – printre altele – vizează și direcții de lucru pentru comunități urbane de dimensiunile orașului nostru.

Din acest motiv, consider oportună înființarea unui Nucleu de Management Energetic care poate fi finanţat prin Programul European pentru Energie Inteligentă. Un astfel de organism, pe lângă beneficiile locale rezultate din elaborarea unei strategii proprii, va putea lucra în context regional în termeni de protecţia mediului, dezvoltare economică,bună stare socială, etc.

Din această perspectivă, primăria își va asuma costurile legate de performanța energetică a clădirilor proprii: sedii municipale, școli, grădiniţe, etc. Chiar dacă ponderea lor în ansamblul general este mica, printr-o astfel de acțiune dorim să dăm un exemplu cu privire la abordarea eficientei energetice în utilizarea clădirilor.

În același context, vom trece la la modernizarea iluminatului public și la aducerea acestuia în parametrii lumino-tehnici corespunzători, inclusiv prin montarea, racordarea şi punerea în funcţiune a dispozitivelor economizoare la circuitele de iluminat public.

Nu în ultimul rând, vom accesa Programul național Casa Verde pentru instalarea de sisteme altenative de producere a energiei termice în toate cladirile primăriei, fie că sunt locuințe, cladiri publice, sedii de institutii, scoli, spitale;

Referitor la reabilitarea termică a clădirilor, după o necesară evaluare a stadiului în care se găsește acum, vom continua programul de anvelopare.

VI. Mediu

Problemele de mediu din Craiova sunt importante și multe dintre ele au devenit acute prin neimplicarea și dezinteresul autorităților. Voi aminti aici doar o parte dintre ele, cele mai importante:

1. Situația rezultată prin vecinătatea cu centrala nucleară de la Kozlodui.
2. Depozitarea deșeurilor menajere al Craiovei în cartierul Mofleni.
3. Spațiile verzi ale orașului, insuficiente.

Să le tratăm pe rând:

1. Situația rezultată prin vecinătatea cu centrala nucleară de la Kozlodui.

Craiovenii se confruntă cu un pericol real din cel puțin două perspective: prima, este legată de nivelul radiațiilor despre care nimeni nu știe nimic. A doua, este legată de posibilitatea unui incident în funcționarea centralei. Mai putem adăuga aici și intenția autorităților din Bulgaria de a construi pe malul Dunării un depozit de deșeuri radioactive în care ar urma să fie depuse produse reziduale din funcționarea altor centrale nucleare din Europa, ceea ce reprezintă încă o sursă de pericol.

Din păcate, primăria unei localități – fie și Craiova – nu poate fi un factor activ în derularea acestor procese pentru că legislația nu îi permite.

Cei care dețin puterea în această chestiune sunt Ministerul Mediului și Agenția de Mediu. Cu toate acestea, niciuna dintre cele două structuri nu dă semne că s-ar implica, situație absolut stranie.

Pe de altă parte, chiar dacă primăria Craiova nu se poate implica în mod direct, ar putea să o facă în mod indirect, iar referendumul este o metodă foarte bună. Din motive absolut inexplicabile, deși primăria a fost în situația în care mii de cetățeni au cerut referendumul pe cale legală, aceeași primărie a făcut tot posibilul ca subiectul centralei de la Kozlodui să fie minimalizat și dat uitării.

Eu cred că un primar responsabil ar fi trebuit să sprijine în mod direct organizarea referendumului iar cu rezultatul acestuia, ar fi trebuit să devină un actor important al dezbaterilor ce ar fi urmat. Afirm asta deoarece autoritățile pot să nu țină cont de păreri disparate, exprimate de unii cetățeni, dar nu și-ar permite să ignore un primar care folosește ca argument voința cetățenilor exprimată într-un referendum.

Ce-i de făcut ?

În primul rând, referendumul trebuie reluat. Dar este obligatoriu ca această consultare să fie precedată de informarea completă a populației, pentru ca decizia oamenilor să fie cea corectă. Așadar, rolul unui bun primar nu ar fi doar de a permite referendumul ci mai ales de a asigura informarea corectă a cetățenilor.

De asemenea, mai trebuie spus ceva: un primar de municipiu are o vizibilitatea mare, iar încrederea de care se bucură se manifestă și în restul județului. Din acest motiv, cred că nu ajunge implicarea în referendumul din reședința de județ ci ar fi necesară implicarea sa și în alte acțiuni similare, și în alte localități ale județului. Bechet, Dăbuleni, Segarcea, Băilești, chiar și Calafatul sunt orașe în zona de pericol potențial. Acestor orașe li se mai adaucă câteva zeci de comune. Prin urmare, toți acești primari ar putea să organizeze referendumuri locale pe aceeași temă ca și la Craiova

Pe de altă parte, sunt conștient că un astfel de demers ar fi întâmpinat cu multă ostilitate de autorități, mai ales dacă ar depăși anvergura locală a Craiovei și ar căpăta o anvergură județeană sau chiar regională.

P.S.: Agenția de Mediu și-a dovedit în nenumărate rânduri lipsa de responsabilitate în câteva proiecte locale. Amintesc doar situația gropii de gunoi de la Mofleni sau absența avizului de mediu în cazul lucrărilor din Parcul Romanescu.

2. Depozitarea deșeurilor menajere al Craiovei în cartierul Mofleni.

Depozitarea deșeurilor produse de Craiova continuă să fie o problemă deși administrația din 2000-2004 a schimbat amplasamentul gropii de gunoi. Din păcate, efortul făcut atunci nu a adus și rezolvările dorite, noul depozit fiind instalat în același cartier al Craiovei, respectiv Mofleni.

Locul ales nu respectă normele de mediu deoarece se găsește în intavilanul municipiului Craiova, în imediata vecinătate a râului Jiu precum și la o distanță prea mică față de ultima casă construită.

În plus, sistemul de procesare al deșeurilor folosit în depozitul de la Mofleni este depășit din toate punctele de vedere. Reamintim aici că norma europeană prevede obligația statelor membre ca până în 2025 să se ajungă treptat la zero depozitare deșeuri depuse în gropi.

Cum 0 % depozitare înseamnă 100 % reciclare, primăria va trebui să găsească rapid o altă soluție decât ceea ce se întâmplă acum, adică depozitare aproape integrală.

Opțiunile nu sunt prea multe:

Incinerarea – presupune costuri mari prin utilizarea combustibililor și poluare rezultată prin ardere. Costurile acestui procedeu înseamnă cca. 100 euro / tonă.

Fermentația – procedeu care conduce la producția de electricitate, între 50 și 200 kwh / tona de deșeu. Deși costurile de operare sunt mai mici și în acest caz avem de a face cu poluare.

În sfârșit, mai avem și gazeificarea deșeurilor, cea mai nouă și performantă soluție. Gazeificarea este o procedură brevetată, agreată și de Academia Română care a publicat un studiu despre această metodă. În plus, gazeificarea deșeurilor este cea mai puțin poluantă și conduce la producția de electricitate: cca. 1000 kw / tona de deșeu. Din acest motiv, pentru Craiova, cea mai bună soluție o constituie construirea unei stații de gazeificare a deșeurilor. O unitate de procesare a 100.000 de tone pe an costă între 80 și 120 milioane de euro și se poate construi fără a se interveni asupra costurilor pe care populația le plătește.

3. Spațiile verzi.

Dacă avem în vedere standardele internaționale, România dispune de spații verzi sub media europeană. Mai grav, conform standardelor naționale, Craiovei dispune de spații verzi sub media națională. Această situație se există și se perpetuează de mult timp, în special prin absența unui PUG care să reglementeze situația, rezultatul conducând la construirea agresivă și necontrolată a clădirilor precum și parcări haotice, neorganizate care „omoară” nu doar puținele suprafețe care mai supraviețuiesc printre blocuri ci și micile suprafețe înierbate de pe marginea trotuarelor.

Iată și câteva cifre care ne arată cum stăm și de unde pornim: Organizația Mondială a Sănătății recomandă în orașe o suprafață verde de 50 mp. / locuitor. La nivel european cca. 26 mp. / locuitor, iar în cazul României, statisticile ne indică cca. 18 mp. / locuitor. Prin urmare, în Craiova ar trebui să avem cca. 540 de ha. de parcuri și spații verzi. Deși încă din 2010, Ministerul Dezvoltării Regionale obligă primăriile la întocmirea unui Registru Local al Spațiilor Verzi, primăria Craiova nu dispune de așa ceva.

Ca și în alte situații, soluțiile vin prin aplicarea legii și vom începe prin respectarea ordinului MDR privind întocmirea Registrului pentru zonele verzi. În acest fel vom crea condițiile necesare pentru a accesa Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități. Programul funcționează din 2007 și este o cale ieftină și sigură pentru accesarea fondurilor necesare, mai ales că se vor mai primi cereri de finanțare până la sfârșitul anului 2017. Nu în ultimul rând, vom demara un program de arhitectură peisajeră în care beneficiarul să fie orașul Craiova în ansamblul său.

Toate acestea vor fi făcute în respectul uneia dintre recomandările Consiliului Europei (nr. 86 – 11) care stabilește funcțiile reprezentative pentru spațiile verzi urbane și anume: ecologică, socială și economică.

VII. Sănătate

Rețeaua de sănătate din Craiova se bazează pe trei unități spitalicești: Filantropia, Spitalul de neuro-psihiatrie din Calea București (care include staționarul de la parc) și Spitalul de boli infecțioase (inclusiv secția de pneumo-ftiziologie). Din păcate, toate acestea sunt departe de ceea ce ar trebui să reprezinte un spital modern, atât în ce privește echipamentul medical cât și starea fizică a construcțiilor. Ajunge să dăm un singur exemplu și anume faptul că spitalul Filantropia figurează pe lista clădirilor cu risc seismic din Craiova. Despre lipsa avizelor ISU, nu mai vorbim. De asemenea, lipsește aparatura obligatorie pentru un spital de secol XXI: nu există un tomograf și nici măcar ecografe moderne. Secția de cardiologie nu dispune de o stație de oxigen și nici măcar de un defibrilator.

Dacă vrem să gândim pe termen lung, trebuie să părăsim actuala abordare care se bazează pe mici intervenții și să gândim în perspectivă.

Pentru că este extrem de necesar, vom începe prin a construi din temelii un nou spital municipal. Va fi un spital mic de 120 – 150 de paturi, dar perfect dotat cu echipamente medicale performante. Primăria își poate permite acest program de investiții, costul unei astfel de unități fiind de cca. 15 – 20 milioane de euro, în funcție de nivelul de echipare cu aparatură de specialitate.

În paralel cu construcția noului spital, vom elabora un program de sănătate pentru craioveni. Vom stabili de câte clădiri este nevoie, unde vor fi amplasate, ce specialități medicale vor fi incluse și mai ales ce dotări vor fi necesare. Nu este un demers simplu, dar este singura abordare serioasă. În raport cu acest program ne vom propune termene, vom obține finanțările necesare și apoi vom trece la executarea lui, punct cu punct. Desigur, trebuie să fim conștienți că nu vom finaliza acest program în interiorul unui interval de patru ani. Dar vom începe și-l vom duce într-un punct în care continuarea să fie obligatorie.

VIII. Educație

Nu putem vorbi despre prioritățile din învățământul craiovean fără să avem în vedere cea mai importantă cerință: depolitizarea învățământului, o necesitate enunțată de toată lumea și în egală măsură ignorată tocmai de cei care ar fi trebuit să o aplice.

Prin urmare, lăsându-i pe principalii actori politici să facă și să desfacă, voi încerca în textul ce urmează să stabilim câteva căi de urmat. Trebuie să avem în vedere că procesul de învățământ craiovean se desfășoară în cca. 60 de unități, respectiv licee, școli și grădinițe. Buna lor funcționare asigură copiilor și tinerilor Craiovei condițiile necesare pentru un învățământ de calitate pe toate palierele de vârstă. Pentru atingerea acestui deziderat, trebuie să știm de unde pornim, mai ales că realitatea nu este de natură să ne bucure.

Dacă dăm la o parte perdeaua de festivism și laude cu care ne învăluie actuala administrație locală, vom observa că în Craiova mai există unități de învățământ care nu au avize de funcționare, care funcționează în clădiri cu risc seismic, sau în care grupurile sanitare nu sunt conforme cu normele în vigoare. Exemple în acest sens găsim atât la școli de cartier (cea din cartierul Popoveni are toaletele în curte) cât și la cea mai veche și titrată unitate de învățământ din Oltenia, respectiv la Colegiul Național Carol I. Aici, elevi și profesori deopotrivă, sunt expuși unui permanent pericolele deoarece clădirea prezintă risc de prăbușire și necesită lucrări urgente de consolidare.

În evaluarea priorității investițiilor trebuie să mai avem în vedere că bazele sportive școlare sunt deficitare, mai ales dacă avem în vedere că numărul de ore de educație fizică va crește, în conformitate cu legea. Cu excepția liceelor, majoritatea școlilor nu dispun de săli de sport și nici de terenuri amenajate în standarde europene.

Chiar și dotările specifice civilizației de secol XXI sunt de multe ori necorespunzătoare. În afara exemplului școlii cu toalete în curte, mai există școli cu toalete insuficiente în raport cu numărul de elevi. În multe cazuri lipsesc rampele speciale pentru accesul persoanelor cu handicap, deși sunt obligatorii prin lege. De asemenea, există și unități de învățământ care nu au toate avizele de funcționare, situație recunoscută chiar de ministrul învățământului.

Iată de ce, un program de investiții este extrem de necesar pentru tot sistemul de învățământ craiovean. Dar acest program trebuie să se desfășoare coerent și eficace, fără acțiuni pompieristice constând în cârpeli sau zugrăveli superficiale.

Evident, vom începe cu intrarea în legalitate a fiecărei clădiri în care funcționează un liceu, o școală, o grădiniță. Avizele ISU, SANEPID, etc. nu trebuie să mai constituie o obligație pe care să o trecem cu vederea la fiecare început de an. Imediat după alegeri, vom începe inventarierea tuturor problemelor de acest fel din toate unitățile de învățământ, după care se va elabora un plan de lucru pentru aducerea în norme a fiecărei clădiri în parte. O prioritate specială o constituie clădirea Colegiului Carol I, nu doar pentru că aici își desfășoară activitatea 2.000 de elevi și 130 de profesori ci și pentru că edificiul este un monument istoric de referință în arhitectura orașului și în învățământul din Oltenia.

Vom continua cu o acțiune care ar fi trebuit începută de mult: o reabilitare sănătoasă, pe baze solide, a tuturor unităților de învățământ. Trebuie avut în vedere că majoritatea clădirilor sunt vechi, cu instalații electrice, sanitare, termice uzate, perimate, nefuncționale, cu riscuri în utilizare. În cazul în care vom constata că reabilitările și aducerea în norme vor fi prea costisitoare, vom avea în vedere construcția unor clădiri noi, moderne, care să respecte standardele europene pentru unitățile de învățământ.

Vom susține decuplarea unităților de învățământ de la rețeaua publică de termoficare și vom finanța instalarea de centrale termice proprii, având în vedere că programul de distribuție de apă caldă și agent termic nu se potrivește cu programul copiilor. În majoritatea cazurilor, încălzirea clădirilor se face când clădirea nu este utilizată, risipindu-se căldura și încărcând inutil costurile.

Este nevoie de săli de sport și de terenuri amenajate corespunzător în aer liber. Amenajările de exterior trebuie să conțină gazon artificial și / sau suprafețe de joc corespunzătoare diverselor discipline sportive: fotbal, handbal, volei, tenis de câmp. La acestea se vor adăuga instalațiile de apă curentă și vestiare complet dotate.

Toate școlile trebuie să aibă cel puțin o sală de clasă echipată nu doar cu calculatoare și imprimante ci și cu device-uri de ultimă oră, care să asigure copiilor familiarizarea cu noile tehnologii. Acolo unde această dotare lipsește, se vor lua măsurile necesare pentru ca situația să fie reglementată în cel mai scurt timp. În toate cazurile, se va urmări ca echipamentele să nu fie mai vechi de 4 ani, iar unitatea de învățământ să dispună de internet de mare viteză, inclusiv wi-fi.

De asemenea, în fiecare școală va trebui să existe o încăpere (sală de clasă) în care copii să poată petrece timpii de legătură între diverse activități. Acolo unde nu există posibilitatea unei astfel de încăperi, se va construi separat. Încăperea va fi folosită în timpul pauzelor, sau de copiii care nu frecventează orele de religie, sau de cei care nu sunt preluați imediat de părinți la sfârșitul orelor de curs. Nu este acceptabil ca elevii să rătăcească pe culoarele școlii dacă nu participă la un curs, sau dacă părintele întârzie să-i ia acasă.

Desigur, toate cele arătate mai sus reprezintă doar niște jaloane pentru ce avem de făcut pentru învățământul craiovean.

Mai putem vorbi despre înființarea de cercuri de IT în cât mai multe școli, eventual în parteneriat cu studenții Facultății de Informatică. Sau despre implicarea primăriei în susținerea programului „Săptămâna altfel”. Sau despre competițiile școlare în care câștigătorii să fie recompensați alături de profesorii îndrumători, de antrenorii care au făcut posibilă performanța. Sau despre activități de voluntariat care să stimuleze interesul copiilor pentru civism și răspundere personală.

IX. Cultura

Deși Craiova a trecut prin candidatura la titlul de Capitală Culturală Europeană, putem spune că nu există o strategie coerentă. Un bun exemplu poate fi și faptul că în Craiova nu avem o Casă de Cultură și nimeni nu și-a propus asta în derularea candidaturii.

Subliniez asta, pentru că o Casă de Cultură este o dotare prezentă în majoritatea localităților din țară, inclusiv în mediul rural, în schimb în Craiova lipsește cu desăvârșire.

Din fericire, artele spectacolelor sunt bine reprezentate: Filarmonica, Teatrul Liric, Teatrul de păpuși. În schimb, artele plastice nu se bucură de tot atâta atenție. Nu există suficiente săli de expoziții, iar artiștii craioveni sunt nevoiți să-și desfășoare activitatea în spații improprii: scriitorii, compozitorii, artiștii fotografi, etc.

Să mai adăugăm că orașul nostru nu are o identitate vizuală și nici o strategie de dezvoltare culturală.

Așadar, soluțiile noastre se bazează tocmai pe corecțiile pe care vrem să le aducem tuturor problemelor arătate mai sus.

Vom începe prin a lansa o invitație tuturor uniunilor de creație din Craiova să contribuie la elaborarea unei strategii culturale a orașului: scriitori, pictori, muzicieni, artiști fotografi, sculptori, arhitecți. Știu că există păreri bine conturate în această zonă a societății culturale craiovene, iar rolul primarului este de a tine cont de acestea. Actul cultural va trebui să fie deschis și oferit tuturor generațiilor, de la cei mai tineri până la cei vârstnici.

Referitor la necesitatea unui centru cultural, cred că nu mai trebuie insistat. Craiova are nevoie de o Casă a Artelor care să găzduiască pe lângă săli de concerte pentru spectacole, și galerii pentru expoziții diverse, sedii pentru uniunile de creație sau pentru asociațiile active în domeniul cultural. Toate aceste activități vor fi dublate și de cafenele culturale, de magazine de specialitate, etc.

Pretutindeni în lume, cultura a devenit o componentă de bază în societatea urbană, iar Craiova trebuie să înceteze să mai fie o excepție.

X. Transparenţa decizională a administraţiei publice

Orice om care a încercat să afle despre activitatea primăriei mai mult decât a fost dispusă primăria să lase să se vadă, s-a lovit de un zid de beton.

Mai ales din experiența proprie dar și din alte cazuri pe care le cunosc, informațiile cerute nu au fost furnizate deloc sau au fost furnizate trunchiat. În majoritatea cazurilor, s-au depășit chiar și termenele prevăzute de lege pentru formularea și expedierea răspunsurilor. În toate situațiile de acest gen există un numitor comun, iar acesta se numește secretomanie.

Altfel spus, primăria are tendința de a ține la secret orice: termene de lucrări, furnizori, valori de contracte, etc. Un comportament normal pentru o instituție care a fost dintodeauna obișnuită să nu dea nimănui socoteală. Și totuși, un comportament anormal într-o societate civilizată în care toată lumea trebuie să știe ce se întâmplă cu banii publici.

Pentru a schimba această situație, soluția este foarte simplă și constă în aplicarea legilor care reglementează acest subiect, respectiv legea 52 / 2003 – referitoare la transparența decizională și legea 544 / 2001 – referitoare la liberul acces la informații publice.

Concret, asta va însemna că:

• se vor respecta termenele legale cu privire la supunerea spre consultare publică a proiectelor de HCL. Acum temele se anunță cu prea puțin timp înainte, iar cei interesați să contribuie la decizii și hotărâri nu mai au răgazul necesar documentării și intervenției.
• se vor organiza la inițiativa Primăriei dezbateri publice periodice cu privire la proiectele de HCL în domenii precum buget, taxe și impozite, infrastructură, sănătate, educație etc.
• se vor publica pe site-ul primăriei toate contractele atribuite prin licitaţie publică precum și exerciţiul financiar trimestrial.

Nu în ultimul rând, se va reorganiza sistemului de relaţii publice al Primăriei astfel încât orice informație cu caracter public să fie imediat pusă la dispoziția celui care o cere, în conformitate cu exigenţele Legii 544 / 2001 şi Legii 52 / 2003. Deocamdată, acest serviciu funcționează protejând interesele primăriei care în majoritatea cazurilor se traduc prin interesele partidelor. Din nefericire, interesul cetățenilor nu este aproape niciodată respectat.

XI. Dialogul şi colaborarea cu cetăţeanul

Unul dintre marile reproșuri pe care oamenii le aduc clasei politice românești este faptul că imediat după ce trec alegerile, alesul uită de alegători. O atitudine întemeiată, mai ales dacă evaluăm comportamentul majorității politicienilor, indiferent de rangul lor.

Din acest motiv, eu cred sincer că cetățenii trebuie aduși mai aproape de luarea deciziilor. Ei trebuie să fie mereu informați și implicați în raport cu tot ce se întâmplă și în perioada dintre campaniile electorale, nu doar în preajma alegerilor.

Instrumentele cu care poate lucra un primar sunt destule, dar aș aminti aici câteva:

• Comitetele Consultative Cetățenești.
• Sprijin instituțional și logistic pentru inițiativele cetățenești calificate viabile.
• Dialogul permanent cu minoritățile.

Referitor la Comitetele Consultative Cetăţeneşti: în acest moment, există un număr de Comitete Cetățenești care funcționează după un regulament adoptat de primărie în 2012. Conform acestui regulament, orașul a fost împărțit în 9 sectoare.

Dar pentru ca această metodă de consultare să dea cele mai bune rezultate, mai sunt necesare câteva măsuri, după cum urmează:

• Mărirea numărului de CCC zonale de la 9 la 27. Consider că 27 este cifra potrivită deoarece Consiliul Local are 27 de consilieri și fiecare dintre aceștia va trebui să se implice activ în tot ceea ce înseamnă consultarea cu cetățenii Craiovei.
• Trimestrial va avea loc o ședință de lucru comună a consiliului local împreună cu reprezentanții CCC, prezidată de primar. Ședința va fi axată pe discutarea problemelor semnalate de reprezentanții CCC, pe evaluarea proiectelor de HCL propuse de primar și de viitorul consiliu municipal.
• Regulamentul CCC va fi modificat cu scopul simplificării procedurilor de alegeri interne, organizare şi funcţionare, astfel încât aceste structuri să fie depolitizate, iar contactul între cetățeni și autorități să se desfășoare fără opreliști.

Mă aștept ca aceste măsuri să conducă la o deschidere către societatea civilă din care să rezulte proiecte comune dar și sprijin direct din partea primăriei în rezolvarea problemelor semnalate.

Referitor la inițiativa cetățenească: trebuie să împrumutăm din experiența europeană a acestei practici, să înțelegem și să admitem că structurile alese nu pot deține monopolul tuturor deciziilor importante pentru grupul pe care îl reprezintă. Din acest motiv, consider necesară asigurarea de asistență juridică și organizatorică de specialitate pentru grupurile de cetățeni care au o viziune diferită de a primăriei sau care doresc adoptarea unei hotărâri de consiliu local considerată importantă de comunitate dar neglijată de autorități.

XII. Minorităţi

Se știe că în Craiova există o importantă comunitate rromă. Contrar părerilor generale, ceea ce o caracterizează nu este opulența, bogăția și starea de infracționalitate ci sărăcia, condițiile grele de trai, accesul greoi la educație și lipsa cronică a locurilor de muncă.

Problemele nu vor putea fi rezolvate doar prin nominalizarea unui lider al rrom în funcția de consilier al primarului, de obicei pentru fiabilizarea relației între stăpânire și comunitate. Desigur, de aici trebuie început, dar este obligatoriu să continuăm cu înfiinţarea unui Comitet Consultativ al Minorităţilor Etnice din Craiova care va avea ca principale preocupări:

• întreținerea unui dialog permanent între primărie și comunitatea rromă.
• organizarea de cursuri de calificare profesională.
• identificarea de locuri de muncă.

Nu în ultimul rând, trebuie ținut cont că pe lângă Guvernul României funcționează Agenție Națională pentru rromi, condusă de un președinte cu rang de secretar de stat. De aici pornesc foarte multe programe și finanțări susținute din bugetul central, iar una dintre preocupările noastre majore va fi implementarea programelor respective și în Craiova