Vă mai aduceţi aminte de filmul „Balul de sâmbătă seara” ? Cu Geo Saizescu, Sebastian Papaiani, Anna Seleş, Coca Andronescu, toţi tineri şi frumoşi. Eu îmi amintesc filmul după cum îmi amintesc şi că am mers la cinematograful Central cu toată clasa, prin liceu. Pe atunci, cinematograful se găsea lângă Judeţeana de Partid şi avea scaune cu tăblii de lemn. Acum, este lângă Prefectura judeţului şi proprietarii l-au scos la vânzare.

Ca să nu o lungim prea tare, filmul trata o problemă veche de când lumea, antiteza între două sentimente majore cu care eroul principal se confruntă: dragostea sau interesul ? Dragostea pentru fata frumoasă şi deşteaptă dar cam săracă şi fără perspective, sau interesul pentru fata cam urâţică dar cu tatăl bine înfipt la partid şi director pe deasupra ? În film, lucrurile se termină previzibil, personajul interpretat de marele actor Sebastian Papaiani oscilează până în ultima clipă şi evident, ambele fete renunţă la tânărul nehotărât …

Dar de ce vă amintesc de toate acestea ? Pentru că o desfăşurare oarecum similară îmi este dat să văd zilele acestea şi la PNL Dolj. Sigur, personajele sunt acum colective, dar tendinţele sunt aceleaşi. Da, majoritatea structurii de conducere a PNL Dolj este pur şi simplu sfâşiată de dragostea pentru PSD, aflată în cruntă opoziţie cu interesul pentru PDL.

Sigur, dragostea pentru PSD este sinceră, şi pe alocuri chiar este împărtăşită în mod voios şi colectiv, în timp ce interesul pentru PDL este mai auster şi dominat de posibile contracte de lucrări publice sau chiar de promisiuni fierbinţi de neîncepere a urmăririi penale.

Fără îndoială, unii s-ar însura cu fata bogată, alţii cu frumoasa roşie (în obraji !). Ăilalţi s-ar însura cu oricare dintre cele două şi ar concubina în fericire cu cea care rămâne. Sunt sigur că şi unii şi alţii ar explica cu aplomb că oricare atitudine este cea corectă. Mie, doar îmi pare rău că cei care cred că trebuie să mergem pe drumul nostru sunt tot mai puţini.

Dar, cum de câţiva ani, mediocritatea s-a instalat în sediul PNL din Craiova, nu mai pot spera decât la minuni.