Sunt de acord că o adeziune la partid poate fi făcută pe un formular tipizat. Există și o logică în asta: secretariatul partidului va gestiona datele fiecărui membru cu o anume eficacitate, căci poți fi sigur că numele aderentului sau numărul său de telefon se găsește pe un formular tipizat întodeauna în același loc. În plus, mai ales în cazul unui partid cât de cât însemnat, adeziunile se tipăresc din timp, în număr suficient. Asta se întâmplă nu doar pe criterii economice ci și pentru a da posibilitatea celor ce se înrolează să completeze repede și fără efort documentul adeziunii. Așadar, rolul tipizatului poate fi un sprijin pentru munca din secretariat, economia de tipar (nu și de hârtie), la care se adaugă avantajul completării rapide cu datele personale a

Nu aceași logică funcționează în cazul mutării unui deputat dintr-un grup parlamentar în altul. Și totuși, iată o fotografie cu declarația doamnei Aura Vasile, prin care își anunță adeziunea la Grupul Parlamentar al UNPR, în calitate de membru.

Las la o parte orice considerații pe această temă, deja s-au exprimat destule.

Totuși, vă rog să observați că declarația cu pricina este un document tipizat. Care poate fi logica unei astfel de situații ?

Să fie atât de mulți parlamentari non-UNPR care solicită adeziunea încât secretariatul domnului Oprea nu mai prididește cu înscrierile și atunci au ajuns să tipărească formulare tipizate ?

Sau te pomenești că parlamentarii opoziției sunt înghesuiți prin lifturi, pe scări sau prin colțurile mai întunecoase ale Parlamentului și apoi siliți să semneze, tot așa cum pe vremuri țăranii erau siliți să semneze la cooperativizare ?

În oricare dintre cele două situații ne aflăm, este clar că în Parlament au loc mișcări ciudate.