Iosif Visarionovici Stalin şi Franklin Delano Roosvelt la Ialta - februarie 1945

De câteva zile îmi este dat să aud tot felul de teorii care mai de care mai „bine” fundamentate cu privire la devierea ideologică şi doctrinară a Partidului Naţional Liberal. Evident, este vorba despre decizia de a îl susţine pentru turul II al alegerilor prezidenţiale pe Mircea Geoană împotriva lui Traian Băsescu. Aceste acuze vin – cum altfel ? – chiar de la Traian Băsescu şi de la susţinătorii săi. Aceiaşi care acum un an de zile nu au avut nicio problemă în a constitui şi în a preamări defuncta coaliţie. De ce ei aveau dreptul să se asocieze cu PSD şi altcineva nu ? – este o întrebare la care niciun portocaliu nu reuşeşte să dea vreun răspuns. În locul lor, avem parte doar despre interminabile discuţii despre dreapta românească, sau explicaţii docte despre liberalism, pe care culmea – cei care ni le administrează uită că stau cu trandafirul socialist lipit pe frunte.

Până una-alta, este foarte clar că susţinerea pe care PNL o va acorda lui Geoană porneşte de la respectul unor principii cât se poate de liberale precum menţinerea cotei unice sau scăderea taxelor şi impozitelor.

Însă discuţia noastră nu trebuie să rămână în zona dezbaterilor doctrinare. Nu pentru că eu nu cred în liberalism ci pentru că nu cred o iotă din ce spune Băsescu şi acoliţii lui.

Dar, pentru a descrie mai precis ce ni se întâmplă, am să dau un exemplu din istoria nu prea îndepărtată: Ialta, februarie 1945. Cel de al doilea război mondial nu se sfârşise, iar reprezentanţii celor mai puternice state combatante luaseră hotărârea de a colabora. Evident, fiecare dintre naţiunile participante la Ialta avea interese politice şi chiar teritoriale diferite. Dar aveau şi un interes comun: sfârşitul războiului şi eliminarea lui Hitler din calitatea de conducător al Germaniei. Aşa cum ştim acum, negocierile au fost dificile, dar într-un final s-a ajuns la un acord. Nu vreau să intru în prea multe amănunte, dar istoria consemnează că războiul a luat sfârşit câteva luni mai târziu. Acel acord şi aplicarea lui nu a împiedicat niciodată Statele Unite să renunţe la valorile sale, bazate pe libera circulaţie a capitalurilor, democraţie, alegeri libere, etc., după cum nu a împiedicat nici Uniunea Sovietică să-şi promoveze mai departe socialismul, chiar şi în alte ţări decât a lor. În schimb, aşa cum spuneam mai devreme, războiul a încetat şi în urma acelui deznodământ, Europa a trecut la reconstrucţie.

Aşa că, celor care continuă să-l mai susţină pe Băsescu cu argumente de doctrină, le spun doar că omul lor nu este decât un Hitler mai mic, pe care – nu mă îndoiesc, coaliţia îl va izgoni de la putere. După aceea, ţara va reveni la normal iar partidele politice îşi vor vedea liniştite de doctrină: PNL la dreapta, PSD la stânga, iar PDL în istorie.

Anunțuri