Mâine comemorăm 23 de ani de la descoperirea în subsolul sediului PNL din Bulevardul Magheru a unei mașini folosită pentru tipărit bani. Banii erau folosiți pentru a plăti studenții care demonstrau împotriva comunismului în Piața Universității. Evident, mașinăria a fost distrusă imediat, pe loc, chiar de către cei care au descoperit-o, adică niște mineri veniți cu trenul la București, ca să apere democrația.

Este adevărat că în zilele ce au urmat s-a dovedit că nu era vorba despre o mașină de tipărit bani ci doar despre un biet copiator ce fusese primit ca donație.

Tot mâine mai avem un eveniment despre care merită să ne aducem aminte. Vizitând Institutul de Arhitectură Ion Mincu, alți mineri, diferiți de cei din sediul PNL, au descoperit niște stații de emisie-recepție cu care studenții de la arhitectură țineau legătura cu țărăniștii aflați în sediul lor, dincolo de Piața Universității. Și aceste stații de emisie-recepție au fost distruse pe loc.

Și aceste stații, erau tot copiatoare, după cum s-a constatat în aceeași zi.

Acum, la două decenii trecute de la aceste întâmplări, mă bucur retroactiv că minerii strigau pe străzile Bucureștiului „Moarte intelectualilor”. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă minerii ar fi fost învățați să strige „Moarte copiatoarelor” !

P.S. Imaginea de mai sus explică multe. Pe vremea aia, oamenii nu aveau internet ca să facă postări anonime și nici Facebook unde să dea „like”. Așa că alergau după mineri pe stradă, și când îi prindeau, le sărutau mâna în semn de respect și recunoștință pentru efortul lor la instaurarea democrației. Aceași categorie umană există și acum. Mă întreb: cu se se ocupă în lipsa minerilor ?