Pe Facebook, cauza „Demisia Traian Băsescu” a ajuns să adune 20.000 de membri, prag atins chiar astăzi, la șase luni de la inițierea ei de către un grup de entuziaști.

Dacă ne gândim că în aceleași șase luni, românii cu cont pe Facebook, au ajuns de la cca. 120.000 în mai 2009 la peste 2.000.000 de utilizatori consemnați zilele trecute, observăm că și Cauza demisiei lui Traian Băsescu, născută în aceeași perioadă s-a bucurat de o creștere la fel de spectaculoasă, ajungând acum la un procent respectabil, de 1 % dintre toți utilizatorii rețelei !

Aș mai aduga încă o observație și anume că această cifră rotundă se atinge chiar acum, cu câteva zile înainte de împlinirea unui an de la realegerea lui Traian Băsescu ca președinte al României.

Pentru unii evenimentul realegerii a fost de bun augur. Nu mă îndoiesc că după ce au însemnat cu portocaliu ziua în calendar, vor sărbători ca la o aniversare. Pentru alții, evenimentul a fost unul trist, așa că au însemnat ziua cu negru. Aceștia se simt mai degrabă ca la o comemorare. Deși acum un an cele două grupuri erau oarecum egale, acum primul grup este pe cât de mic, atât de fericit, în timp ce al doilea grup este mai mare și mai trist.

Cum s-a ajuns iarăși ca pentru poporul român, același eveniment să fie o veselă aniversare și totodată o tristă comemorare ?

Dacă ne uităm în spate, la felul în care a trecut acest an, vom observa că societatea românească este acum mai divizată ca oricând, poate chiar mai mult decât în anii 90, când maestrul dezbinării era Ion Iliescu.

Acesta reușise repede să împartă românii în tabere distincte aflate în relații de adversitate, care după cum știm se manifestau și prin violețe: unii care munceau, alții care gândeau. Unii care mâncaseră salam cu soia, alții care mâncaseră icre negre. Unii care voiau binele poporului, alții care ieșeau la miting, seara, în piața Universității. Unii care veneau la demonstrații „pro”, chemați de Iliescu, alții care veneau la demonstarții „contra”, plătiți de Ion Rațiu, cu blugi și cu valută.

Acum ne aducem aminte cu oarecare detașare de acea perioadă și din acest motiv îndrăznesc să afirm că greșim, pentru că rolul de atunci al lui Ion Iliescu, îl joacă acum Traian Băsescu. O să-mi spuneți că sunt totuși niște diferențe între cei doi. Într-adevăr, dacă primul președinte a fost un amator, actualul este un profesionist. Rezultatul îl avem în fața ochilor noștri, într-o continuă defilare a deznădejdilor, neîmplinirilor, dificultăților și nerealizărilor.

Sub autoritatea lui Băsescu am redevenit o țară în care nimeni nu mai ascultă pe nimeni, chiar dacă toată lumea vorbește. De la discuțiile din fața blocului și până la dezbaterile din Parlament, nu mai răzbat decât vociferările unor oameni care nu se mai convig cu argumente, ci cu decibeli. Peste toată această hărmălaie inutilă la care participă cu toată energia întreaga națiune, un singur om se bucură și își freacă mâinile cu satisfacție: Traian Băsescu.

Iată de ce este nevoie ca grupul de susținători ai demisiei lui Traian Băsescu să crească. Dacă acum înseamnă 1 % dintre utilizatorii Facebook, pot estima că în realitate depășește 10 % din populație. 20.000 de oameni reprezintă o forță, oriunde, deci inclusiv într-o rețea de socializare.

Poate este cazul să încercăm noi, utilizând Facebook ceea ce nu reușește opoziția utilizând Parlamentul ?  Ce-ar fi să trecem la strângerea de semnături ? Cine merge mai departe ?

Anunțuri