De mai mulți ani, o companie privată specializată în evaluări de tot felul a tuturor țărilor lumii dă publicității un indice al democrației. Este vorba despre Economist Intelligence Unit, cunoscută în mediul politic și economic atât pentru evaluările corecte și imparțiale cât și pentru diagnozele precise pe care le oferă în domenii de expertiză dintre cele mai diverse.
Alături de cercetările sofisticate, de rapoarte privind situații politice sau prognoze economice, EIU analizează și starea democrației în lume. Rezultatul cercetărilor sale este cuprins într-un raport prezentat opiniei publice din doi în doi ani. Să mai spunem că în evaluarea fiecărei țări, se folosesc cca. 60 de indicatori din cinci categorii de bază, respectiv: procesul electoral și pluralismul, libertățile civile, funcționarea guvernului, precum și cultura politică.
Examinarea Raportului pentru 2010, ne conduce la concluzii interesante. Iată câteva dintre ele:
Cea mai democratică țară din lume nu este SUA, așa cum ne-am fi așteptat, ci Norvegia. De altfel, americanii nici măcar nu intră în primul eșalon al democrației, aici locurile fiind ocupate de Islanda, Danemarca, Suedia, Noua Zeelandă, Australia, Finlanda, Elveția și Canada, toate aceste țări fiind notate de la 9 la 10. Întâmplător sau nu, șase dintre cele nouă țări citate a fi cele mai avansate democrații din lume sunt monarhii constituționale și au un parlament bicameral !
Următorul palier, al notelor de la 8 la 9, include în mod firesc aproape toate țările civilizate ale lumii. Dintre țările europene recent admise în Uniunea Europeană și NATO, trebuie remarcată acolo prezența Cehiei, situată pe poziția imediat superioară Statelor Unite.
Privind spre baza clasamentului, întâlnim pe ultimul loc sursa de inspirație în reformele politice ale României lui Ceaușescu, respectiv Coreea de Nord, considerată a fi cea mai nedemocratică țară din lume, cu o notă doar un pic peste 1, adică 1,08 …
Ca orice om nu doar curios ci și mereu preocupat de situația țării sale, am căutat în Clasamentul EIU poziția pe care se găsește România. Am găsit-o, dar după ce începusem să-mi pierd răbdarea, în zona de mediocritate a clasamentului, într-o companie deloc selectă, alături de țări în care există un deficit cronic de democrație: Papua Noua-Guinee, Sri Lanka, Surinam, Mongolia, Namibia, Ucraina și altele, grupate sub diagnosticul „Flawed democracy”, adică „democrație viciată”, cu note de la 6 la 7 …
Cum a ajuns România pe o astfel de poziție ? Unii o să-i găsească scuze, aducând ca argument situația de acum douăzeci și unu de ani. Totuși, eu nu cred că putem invoca la nesfârșit „moștenirea dezastruoasă”, mai ales că fostele țări surori se găsesc toate în poziții superioare României. Alții o să spună că lucrurile se mișcă mai greu pentru noi toți și așa cum evoluția spre bine a întregii societăți este dificilă, tot așa, evoluția spre democrație a României se face cu greutate. Nici cu asta nu sunt de acord, deoarece s-a văzut că România poate merge într-un ritm alert când își dorește, dovadă fiind numărul de milionari în euro, consumul de droguri sau numărul posturilor de televiziune.
De fapt, eu cred că în massa ei, România nu vrea să evolueze, chiar dacă a avut mereu această posibilitate. Ne aducem aminte că acum douăzeci de ani, când ne-am despărțit de comunism, majoritatea românilor a vrut să rămânem cu Iliescu. Chiar și anul trecut, când aproape scăpasem de Băsescu românii i-au dat un nou mandat. Acum, comparându-l pe Iliescu cu Băsescu, constatăm că bătrânul comunist este un om politic luminat și ni s-a făcut dor de alegeri trucate și mineriade blânde. Mai avem un pic și o să-l declarăm chiar și pe Ceaușescu erou național. În definitiv ne-a făcut o autostradă până la Pitești și o jumătate de autostradă, spre Constanța. Urmașii lui întru președinție nu au făcut nici atât …
Blogul lui Buzatu 
Acest loc „fruntas” se datoreaza exclusiv clasei politice mioritice. Uita-te ce face clasa politica actuala pentru spatiul Schengen: din partea Germaniei si Frantei au existat voci critice care ne-au adus la cunostinta ca, coruptia in Romania este inca departe de a fi controlata. Ok, au dreptate, chiar daca Franta de exemplu, are probleme cu contrabanda de pe malurile Mediteranei, deci coruptia de la granitele Frantei este omniprezenta ca in Romania … Opozitia noastra „scumpa si draga”, a profitat de aceasta prostie a Frantei si cu manie proletara, au infierat cu verzi si uscate „incompetenta” actualului guvern, de parca coruptia la granita a luat nastere acum 2 ani.
Buuunnn. In aceste zile, 60 de politisti de frontiera au fost arestati pentru coruptie. Nu discutam de ce acum. Daaar ce face aceeasi olifrei din opozitie??? Critica arestarea celor 60 de politisti de frontiera de pe Siret si de la Suceava, de parca cineva i-ar fi condamnat pe nedrept. Trebuie subliniat faptul ca intr-o zi, treceau cam 60 de bax-uri de tigari de contrabanda iar in 12 ore, politistii faceau „un profit” de 1 miliard de lei vechi. Pentru a elimina orice dubiu, acesti politisti au fost urmariti timp de 6 luni, deci deloc usor. Ar mai fi de adaugat ca un inspector vamal costa cam 430000 euro pentru fi pus e functie…
Deci, daca intelegem cum functioneaza la noi clasa politica, putem sa intelegem si de ce democratia mioritica ocupa un „fruntas” loc de mediocritate ca sa creez si o antiteza.
Pana cand nu vom invata sa respectam limitele democratiei si sa avem o clasa politica mai putin preocupata de buzunarul personal, nu vom putea avea pretentia ca Romania va putea ocupa vreodata un loc de cinste printre democratiile autentice europene.
ApreciazăApreciază
Asa cum se cunoaste, democratia unei tari este direct proportionala cu dezvoltarea economica.
La mai bine de două decade de la căderea regimului Ceauşescu şi după cinci ani de când Europa ne-a recunoscut statutul de economie funcţională de piaţă, evidenţele ne pun în faţă o realitate necruţătoare: nu avem piaţă in adevaratul sens. Am încheiat tranziţia de la economia socialistă centralizată prin plan, dar nu către comunism şi economia de piaţă, ci către o ţară de tip bananier. Preocuparea către acumularea capitalului şi utilizarea acestuia în investiţii pe termen lung a sucombat într-un „consum invidios“, iar elanul către competiţia cu şanse egale a lipsit în condiţiile în care calea cea mai sigură spre câştig au constituit-o jefuirea activelor şi contractele cu entităţile publice obţinute pe „prietenii“ politice.
Educaţi în şcoala „pilelor şi relaţiilor“ a anilor ‘80, „descurcăreţii“ postdecembrişti s-au văzut peste noapte la cârma economiei româneşti. Şi au condus-o după cum au ştiut: prin improvizaţii, prin mituirea autorităţilor – functionari publici provenind din vremurile lui ceausescu. Pe pieţe concurenţiale slabe a fost simplu, toată ineficienţa şi suficienţa clasei antreprenoriale româneşti fiind aruncate în spatele consumatorului, cu puţine alternative. Acesta a fost marele „secret“ al „succesului în afaceri“ al multor antreprenori locali, lichidaţi altminteri la primii paşi făcuţi în piaţă de multinaţionalele cu know-how corporativ.
Economia românească arată, aşadar, precum clasa politica de pe Dambovita: ULTIMUL LOC DIN EUROPA. Oamenii de afaceri postdecembrişti nu şi-au făcut banii prin talent antreprenorial, nici prin inovaţie şi cercetare (acestea lipsesc realmente cu desăvâşire), nici prin guvernanţă corporativă, nici printr-o politică de resurse umane având la bază meritocraţia şi nici într-un mediu concurenţial orientat către client. Banii erau uşor de câştigat în anii ‘90, când competiţia era slabă, dar şi în anii expansiunii iraţionale a creditului dus la paroxism pe timpul guvernarii liberale din anii 2007/2008. Sumele acumulate au fost însă cu prea mare uşurinţă risipite pe consumul de lux, când nu au fost de-a dreptul îngropate în terenuri în prezent nevandabile. Este şi motivul pentru care nu avem un capital autohton consolidat sau companii cu anvergură regională, aşa cum deja există în Polonia, Cehia sau Ungaria. Din păcate, această realitate a unui capital românesc slab şi a unei clase antreprenoriale nepregătite le-a permis multinaţionalelor venite la noi să implementeze aici practici pe care nu şi le permit la ele acasă, unde pieţele interne sunt cu adevărat concurenţiale. Grupate în interese, nimicind cu uşurinţă pseudocompetiţia reprezentată de slab-organizatele firme locale, marile companii pe care le-am aşteptat de afară nu s-au aşezat în avangarda capitalismului pentru a construi o adevărată economie de piaţă în România. Acestea s-au aşezat în zone de unde extrag rentă din societatea românească, unde consumatorul rămâne cu spatele la zid. Cumpărarea pe nimic a activelor naţionale, exploatarea sălbatică a resurselor naturale, inflamarea bulei imobiliare, expansiunea nesustenabilă a creditului pentru consumul mărfurilor din import şi distorsionarea comerţului cu amănuntul de către marile lanţuri de hipermakerturi sunt marile „realizări“ ale capitalului occidental din ultimii zece ani. Mai abitir decât oamenii de afaceri români şcoliţi la şcoala de partid, la UTC sau la Secu’, multinaţionalele venite pe la noi au ştiut să se aşeze sub umbrela protectoare a unui stat de tip fascist, mare protector al corporaţiilor. Aruncând o privire prin Românica noastra, unde slugărnicia reprezintă un model de succes şi ciozvârta de la stat cea mai sigură sursă de venit, ne dăm seama că nici nu avem cum să evoluam pe taramul democratiilor occidentale. Existenţa acestora, competiţia cu şanse egale presupune existenţa unor oameni liberi, deopotrivă în clasa antreprenorială şi pătura consumatorilor. Ca şi în dilema „oul sau găina“, nu se ştie care este cauza şi care este efectul: nu avem democratie autentica pentru că avem puţini oameni liberi de spectrul indoctrinarii politice sau numărul acestor oameni liberi este într-atât de mic tocmai pentru că nu avem o clasa politica autentica. Este un cerc vicios care întârzie dezvoltarea democratiei romanesti.
ApreciazăApreciază
„Curat murdar!” Cum ar zice nenea Iancu…
ApreciazăApreciază
Pai ajunge doar sa ne gandim in ce conditii ai acces sa faci politica la nivel inalt in SUA si ideea de democratie incepe sa dispara.
Oricum, pasajul asta e relevant: „Întâmplător sau nu, șase dintre cele nouă țări citate a fi cele mai avansate democrații din lume sunt monarhii constituționale și au un parlament bicameral !”
ApreciazăApreciază
Rateuri după rateuri, din 1990 incoace
ApreciazăApreciază
vezi ce nota are romania la cultura politica: 3,75. egiptul, ca tot e la moda, are 5.
oricum, dincolo de asta, islanda, prima tara care a ajuns pe buza falimentului, are o nota fantastic de mare la calitatea actului de guvernare
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, de fapt asta vreau să scot în evidență: lipsa de cultură politică în România. Adică ceva ce ne ajută să ținem cu dinții de Băsescu, să ne aducem aminte cu drag de Iliescu și să plângem după Ceaușescu. Totul în același interval de timp de care a avut nevoie Cehia să ajungă pe același palier cu Statele Unite în ce privește calitatea democrației …
ApreciazăApreciază
ie putin mai complicat. mie, cel putin, studiul mi-a creat impresia de neseriozitate. si asta nu doar pentru ca, asa cum spuneam aseara, islanda ia nota nemeritata la calitatea guvernarii, dar si pentru ca notele romaniei sunt exagerat de mari. conform studiului, avem nota cea mai mare din lume la sistemul electoral si avem nota foarte mare la libertatile civile. cu alte cuvinte, formal si institutional suntem la nivelul democratiilor cu traditie. indoi-m-as. si chiar nota de la cultura politica e mare. nota e realizata prin raspunsurile la 8 intrebari (detalii, aici http://www.riscograma.ro/3716/revolutie-pentru-democratie-care-i-diferenta-dintre-egipt-si-romania-testeaza-ti-indicele-de-cultura-politica/). or ceea ce se creioneaza e doar o imagine asupra atitudinii fata de regimul politic numit democratie, cultura politica fiind ceva mult mai complex. parerea mea e ca un studiu serios pe tema asta ar da nota mai mica. oricum, pozitia romaniei pe acolo e. europa, tari destule din asia si din america au o traditie democratica mult mai serioasa ca la noi. simplu.
ps. vad ca unii pe aici ”fetisizeaza”, ca sa folosesc un cuvant la moda, importanta monarhiei. daca s-ar uita insa atenta la coada clasamentului ar vedea o multime de monarhii. simplu spus: e o prostie cat casa ca stabilesti o corelatie intre forma de guvernare si tipul de regim politic. merge la propagandisti, specialistii rad si cu spatele de asemenea gogomanii.
ApreciazăApreciază
Întradevăr, chiar în coada clasamentului se găsește o monarhie roșie: Coreea de Nord. Probabil că și România ar fi devenit o monarhie roșie dacă nu aveam norocul de a ne găsi în Europa. Nu am nicio îndoială că lui Ceaușescu ăl bătrân i-ar fi urmat Nicușor. I se spunea „Prințișorul”, ne aducem aminte sper …
ApreciazăApreciază
@ H.Buzatu: Ca sa contrazica lipsa de cultura politica, PNL s-a gandit sa se alieze cu un partid al securistilor -PC- si un partid al comunistilor-PSD- . Si uite asa, parasind sfera lipsei de cultura politica, PNL a intrat in sfera ipocriziei politice …
D-le Buzatu sa nu vorbim de funie in casa spanzuratului …
ApreciazăApreciază
„Cea mai democratică țară din lume nu este SUA, așa cum ne-am fi așteptat,” serios? Dumneavoastra chiar credeati asta :O?
ApreciazăApreciază
Păi da ! Chiar credeam că este măcar în primul eșalon, nu în cel de al doilea …
ApreciazăApreciază