Vă mai aduceți aminte de caii de la Letea ? Nuu ???

2013 06 Caii 01

Era o poveste de acum vreo doi ani, cu vreo 50 de cai care trăiau în sălbăticie, la Letea. Localnicii spuneau că se animalele provoacă stricăciuni deoarece, înmulțindu-se prea repede, au ajuns să distrugă pădurea și pășunile. Prin urmare, trebuie abatorizați.

Alții spuneau că respectivii cai sunt unici în Europa și merită o atenție aparte, respectiv să se organizeze ceva, ca un fel de excursie în care să vină turiștii și să dea câte 3 euro ca să vadă caii. Apoi, nu mai știu cine, s-a ocupat să-i captureze și a încercat să-i ducă la abator. Nu a finalizat acțiunea pentru că au fost împiedicați de mai multe asociații pentru protecția animalelor.

Reacţia din partea societăţii civile a fost foarte intensă. Pe Facebook a existat o cauză dedicată salvării cailor din pădurea de la Letea. Televiziunile au transmis nenumărate reportaje de la faţa locului și au organizat intense dezbateri. Provocată de Oana Pellea care a redactat şi a transmis o scrisoare deschisă adresată întregii clase politice, parlamentarii ţării s-au perindat prin studiouri, lăcrămând, vociferând, înfierând sau promiţând, după caz. Toate ziarele publicau ştiri actualizate, în fiecare zi ! Săptămânalele nu se lăsau mai prejos și făceau niște articole de analiză de toată frumusețea. Până la urmă, evenimentul și-a mai pierdut din intensitate, pentru ca în fine, să fie înlocuit de altele mai interesante.

Mi-am adus aminte de această acțiune acum câteva zile, deplasându-mă de la Craiova la București. La intrarea în Slatina, imediat după podul de peste Olt, am văzut un pâlc de cai ce păștea liniștit iarba de pe spațiul verde dintre cele două sensuri de mers. Automobiliștii aflați în trafic erau nevoiți (ca și mine de altfel) să facă slalom printre animalele ce traversau liniștite carosabilul, fără să se sinchisească de claxoane și neînțelegând înjurăturile. De altfel, nici nu le erau adresate lor ci mai degrabă stăpânilor lor.

2013 06 Caii 03

De această dată, caii nu păreau să fie sălbatici ca în cazul de la Letea ci domestici, adică se aflau în proprietatea cuiva. Nu știm dacă stăpânul îi lăsase la păscut iarbă prin oraș pe considerente economice (evident, iarba primăriei este mai ieftină decât iarba proprietate personală) sau dacă era vorba de vreun caz de neglijență. Cert este că pe cât de bine să simțeau caii la păscut, pe atât de rău se simțeau șoferii la condus.

Mi-ar plăcea dacă și acest caz ar aduna un număr de simpatizanți, cât mai mare. Și chiar dacă nu ar fi la fel de numeros ca în cazul cailor de la Letea, pot spera la un dublă atitudine: pe de o parte, caii scăpați în acest fel pe drumurile publice ar trebui confiscați de la stăpânii lor, ce nu sunt în stare să-i îngrijească iar pe de altă parte, consider am dreptul (pentru care plătesc taxe și impozite) să utilizez drumurile publice fără să fiu incomodat de cai.

Reclame