Ca să înțelegem ce s-a întâmplat cu fostul parc din fața Teatrului Național și cum a fost el distrus, mi-am luat aparatul de fotografiat și am tras o serie de fotografii la fața locului. Pentru o vedere de ansamblu, am apelat și la o imagine din satelit, oferită de Google.*)

Harta 01

În imagine se văd foarte clar: clădirea Teatrului Național și a Universității, clădirea primăriei precum și blocurile dintre strada Romul. De asemenea, în interiorul conturului cu linie punctată galbenă este vizibilă și uriașa excavație, devenită ulterior parcare subterană.

*

Ce se întâmplă acum, vedem în fotografia alăturată: peste jumătate din fostul parc au devenit alei asfaltate / betonate, de parcă nu aveam destule betoane prin oraș.

01 Vedere de ansamblu

Privind fotografia, este de neînțeles de ce există atât de mult asfalt ! În definitiv, chiar dacă acolo a existat un șantier, suprafețele înverzite trebuiau refăcute pe o suprafață cât mai mare. Dacă asfaltul este absolut inutil, în schimb gazoanele și arbuștii erau dotări cât se poate de necesare.

*

În partea opusă imaginii de mai sus, se vede Aleea Teatrului, înghesuită de utilitarele venite să-și lase marfa la târgul aflat în plină desfășurare în foyerul teatrului. Bine că măcar de data asta e vorba despre un târg de carte, Târgul Gaudeamus. Cu puțin timp în urmă, în același spațiu era găzduit un târg în care se prezentau chiloți, ciorapi, tricouri și cămăși.

02 Vedere in dreapta

Evident, îmi doresc ca la viitoarele târguri de orice fel ce vor fi găzduite în foyerul teatrului, parcarea utilitarelor să se facă fără a mai bloca aleea. Despre folosirea noii parcări în astfel de scopuri nu poate fi vorba din cauza dimensiunii vehiculelor.

*

Mergem mai departe și coborând scările, mai trag câteva cadre. Îmi pare rău să constat, dar imaginile sunt dezolante, aducându-mi argumente suplimentare că intervenția asupra parcului a fost greșită și insuficient elaborată.

05 Scara

Iată și un exemplu, o scară supradimensionată și desigur inutilă. Mai mult, materialele de construcție folosite țipă unul la altul: marmura de pe trepte, o textură nobilă, în contrast cu balustrada și mâna curentă din plat-bandă și țeavă pătrată, amintind mai degrabă de o scară dintr-o hală de producție decât o scară din centrul unui oraș cu pretenții.

*

În continuare … ce să vezi ? O nouă scară !

04 Scara

De fapt, în fostul parc sunt atât de multe scări încât am pus mâna pe manual ca să revăd câteva norme de proiectare. După cum mă așteptam, dimensiunile scării sunt mari, enorme, ieșite din orice standard ! Ar fi fost potrivite pentru căi de acces la metrou sau alte căi de acces intens circulate, cu timpi de evacuare scurți (stadioane, săli de spectacole, etc.) Pentru traficul generat de o parcare cu câteva sute de locuri, dimensiunile sunt exagerate, chiar dacă se adaugă traficul pietonal obișnuit pentru astfel de situații. Nu știu dacă cineva este dispus să înțeleagă că pentru acele scări s-au cheltuit în mod inutil foarte, foarte mulți bani.

*

Și încă un detaliu, ca să mai înțelegem încă ceva: banii s-au cheltuit, dar lucrarea s-a făcut prost. Foarte prost !

06 Scara

După cum se vede, executantul scării a uitat să monteze balustrada înainte de a executa finisajul scării, așa cum era normal. Asta nu i-a împiedicat și aplicând metoda lui Dorel, au înfipt o piesă metalică ruginită și au sudat balustrada de ea, în disprețul oricărei reguli.

*

Și pentru că tot vorbim despre disprețul față de o lucrare executată din bani publici, mai adaug încă o fotografie …

07 Scara

De bine ce-i făcută (lucrarea, nu fotografia), tencuiala a căzut înainte de predarea spre folosință. Nu mă îndoiesc că o vor repara, dar până atunci, fotografia vorbește de la sine despre calitatea lucrărilor și mă face să mă întreb cât de degradat va fi întreg ansamblul peste câțiva ani …

*

Evident, prin această intervenție, prin felul neglijent și indolent în care s-a lucrat, imaginea orașului are de suferit. Ca în multe alte situații, mă întreb ce-i de făcut și cum se pot aduce corecțiile necesare.

Vom începe printr-o verificare a corectitudinii lucrărilor pentru ne răspunde la toate nelămuririle legate de detaliile de execuție, materiale folosite, etc. Nu de alta, dar eu nu pot să cred că proiectantul lucrării a gândit fixarea balustradei de scară așa cum s-a făcut.

Acolo unde mai este posibil, se vor reproiecta detaliile astfel încât rezultatul să conducă la integrarea ansamblului în peisaj.

De asemenea, mă gândesc să facem o tabără de vară pentru studenții de la Universitatea de Arhitectură, Facultatea de peisagistică. Îi ținem o săptămână la Craiova și le dăm ca temă de lucru corectarea nenorocirii păstorite de primăria Craiova chiar în inima orașului. Nu mă îndoiesc că din câteva zeci de proiecte vom obține cel puțin o idee pe care să o aplicăm.

Nu în ultimul rând, trebuie să gândim și cum vom recupera statuile îndepărtate din parc și mai ales cum le vom pune din nou în valoare refăcând Aleea Personalităților. Știu că actualul edil își dorește să șteargă orice urmă a proiectelor inițiate de precedentul edil dar în acest caz, a ține cele 24 de busturi departe de ochii craiovenilor, mi se pare o barbarie.

*) Ca să nu se mai petreacă vreo confuzie, precizez că prima imagine care ilustrează articolul nu mi-a fost furnizată de NASA așa cum în mod eronat dna primar Vasilescu a crezut în cazul sondajului publicat la începutul săptămânii. Ca și în acel caz, sunt doar facilități de care poate dispune orice utilizator de calculator.

Anunțuri